sâmbătă, 13 iunie 2015

BAC?!

Sunt prizoniera zilelor de vară, a soarelui și a ta. Când deschid ochii te văd zâmbind lângă mine, gata de o nouă zi. Încerc să te ignor. Vreau să învăț, vreau să mănânc, dar ești peste tot. Dominată de prezența ta, mă enervez, trântesc ușa și ies afară. Telefonul începe să sune, limonada de la bar îmi face cu ochiul și mă opresc la o terasă cu o prietenă. Vorbim, râdem și parcă ziua devine mai bună. Mi se face foame, dar daca mă întorc acasă, dau iar de tine, așa că mănânc în oraș. E aproape seara, adie vântul și e atât de plăcut să te plimbi pe o vreme ca asta.
Când noaptea se lasă, mă întorc înfrântă acasă și te văd zâmbind în pragul ușii.

-          Lasă-mă în pace. Nu am chef de tine azi.

Lenea îmi surâde, mulțumită că a mai trecut o zi, iar eu nu am învățat nimic.