miercuri, 20 mai 2015

Femeie

Lasă-mă să mă joc, să alerg printre gândurile tale, să-ți fug din vise când vrei să mă prinzi. Tu să-mi spui că nu te ascult, că sunt doar un copil, iar eu să râd de fiecare dată mai tare, mai vesel încât să te scot din minți. Încerci să mă cuprinzi în brațe și să îmi săruți buzele; îți imaginezi că așa am să tac, dar îmi demonstrezi încă o dată că imaginația ta nu e atât de bogată pe cât credeam.
Schițez un zâmbet, acel zâmbet jucăuș de care îți este atât de frică și de care totuși nu te poți sătura. Observ o ezitare în ochii tăi și profit. Te mint iar, te fac să vrei să rămâi încă o zi, încă o noapte, poate o lună, poate un an. Te cunosc mai bine decât te cunoști tu. Știu ce să-ți spun ca să te supăr, știu ce să-ți șoptesc ca să te îndulcesc și să te împac. Mai știu și că niciodată nu ai putea să mă refuzi dacă te privesc în ochi, niciodată nu ai putea să mă lași dacă pe obraji mi se prelinge o lacrimă caldă pe care te grăbești să o prinzi în palme și să o ștergi de pe chipul meu. 

Tu încă mă vezi ca pe un copil, copilul de care te-ai îndrăgostit. Zâmbetul meu a rămas la fel de ștrengar, doar că ascunde un dor nebun uneori. Privirea mi-e la fel de caldă, doar că abia s-a limpezit după ce am plâns pentru fiecare clipă în care nu pot fi lângă tine. Inima mea bate la fel de tare, poate mai tare căci trebuie să străbată zeci de kilometri pentru a-ți fi alături, pentru a se face auzită. Sunt o femeie acum, chiar dacă tu nu vrei să vezi. Iau deciziile pentru amândoi de cele mai multe ori, iar tu te minți că le luăm împreună. Mă joc cu tine, nu ne mai jucăm la un loc. Eu am crescut. Când ai de gând să crești și tu?

marți, 19 mai 2015

Cel mai frumos cadou

Mergeam astăzi grăbită pe străzi, un pic cam neatentă la ce e în jur, încercând să ajung mai repede la librăria Alexandria. De data asta nu doream să îmi îmbogățesc colecția de cărți, ci să ofer un cadou unei persoane dragi. Când am intrat în încăpere, mirosul familiar de cărți m-a cuprins și m-a făcut să zăbovesc pentru câteva clipe. Deși citesc des, scriu pe blog sau, atunci când simt nevoia, îmi înșir gândurile pe orice colțișor de hârtie, bucuria de a fi înconjurată de atâtea cărți, nu dispare niciodată. Așa cum un copil vrea mereu mai multe jucării, cum niciodată nimic nu îi este de ajuns și vrea să cunoască mai mult, așa sunt și eu. 
Fără să vreau, privirea mi-a zburat către niște agende. La început am crezut că sunt cărți, deoarece pe copertă aveau titluri precum V for Vendetta, care este una dintre preferatele mele. Am deschis-o curioasă și am zărit paginile albe, care așteptau cu nerăbdare să fie umplute cu gânduri și amintiri. O astfel de agendă îți poate deveni jurnal sau un caiet de schițe pe care începi să compui primele tale versuri, prima ta poveste. Așa reușești să te cunoști mai bine și poate chiar să scrii ceva de valoare, atât pentru tine, cât și pentru cei dragi ție. 
După ce m-am desprins cu greu de agendă, am cumpărat "Hoțul de cărți", un alt roman pe care îl iubesc și pe care aș vrea ca acel om drag mie să îl citească. Înainte să plec din librărie, am mai aruncat o privire spre agendă și mi-am promis că mă întorc cât de curând după ea.