vineri, 18 decembrie 2015

Dragă mamă,

Intru în casă și simt miros de portocale. Mă arunc în brațele tale și las lacrimile să se scurgă pe obrajii mei rumeni. Acești stropi de bucurie și de dor pe care nu am îndrăznit să ți-i dau până acum, cad pe rochia ta nouă.
Da, mamă! Mi-ai lipsit atât de mult și dacă aș putea, aș fi din nou fetița ta. Te-aș lăsa să îmi împletești iar codițe, să-mi cumperi cele mai frumoase rochii, să mă răsfeți ca pe o prințesă. Știu că niciodată nu ai încetat de fapt să faci asta. Doar eu am crescut și fără să vreau, m-am îndepărtat, dorindu-mi să fiu independentă, să par matură, dar azi știu că fără tine sunt nimic. Și că mereu am să mă întorc acasă, în brațele tale, să plâng, să râd, să fiu eu.
Îmi pare rău pentru clipele în care ți-am închis telefonul și te-am lăsat să te îngrijorezi. Îmi pare rău pentru nopțile nedormite și pentru reproșurile pe care le-ai primit, deși nu le meritai.

De Crăciun, cel mai frumos cadou ar fi să mă iei în brațe și să mă ierți. Îți mulțumesc!  

2 comentarii: