sâmbătă, 12 decembrie 2015

Cadoul meu

Pășesc grăbită pe stratul subțire de zăpadă; aproape că încep să alerg. Luminile mă îndrumă spre tine și totul pare o poveste de Crăciun. Dorința ta s-a îndeplinit: fulgii de nea cad din cer, dansând un ultim vals cu vântul. Pe chipurile oamenilor se citește fericirea, pe al meu nerăbdarea.
Te văd și în colțul gurii îmi înflorește un zâmbet timid. Mă iei în brațe și atunci știu că și dorința mea a prins viață. Aș vrea să nu îmi mai dai drumul, să stăm acolo îmbrățișați în timp ce fluturii de gheață ne îmbracă, dar tu mă iei de mână și mă conduci spre casă.
Niciodată nu mi-am dorit ceva cu atâta ardoare, iar acum că am îndrăznit să o fac, realitatea e mai frumoasă decât orice vis. În casă, mirosul de portocale plutește în aer, iar cadourile ne așteaptă sub brad. Nu vreau să desfac niciunul, pentru că tu ești cel mai frumos cadou.

Mă pun în pat lângă tine și îmi așez capul pe pieptul tău. Te las să-mi iei toate grijile, să mă faci să râd și să-mi luminezi Crăciunul. Bătăile inimii tale sunt cel mai frumos colind, iar îmbrățișarea ta e cel mai călduros pulover.

2 comentarii: