miercuri, 23 septembrie 2015

Suflet temător

N-ar trebui să îți fie niciodată frică să fii tu. De ce să te prefaci? În cele din urmă masca îți va cădea, unii oameni vor reuși să spargă zidul pe care îl ridici și să descopere între acei pereți reci un suflet atât de cald; un suflet inocent și speriat. Lasă-i să te cunoască, să aibă grijă de tine cu riscul de a plânge pentru ei când pleacă sau când îi pierzi. 
Nu cred în acea indiferență pe care o afișează oamenii. Cum că ei sunt puternici și independenți, ei nu au nevoie de nimeni și de nimic pentru a fi fericiți. Nu cred că măcar o singură dată, seara târziu când se pun în pat, nu se simt singuri, nu simt nevoia de a strânge pe cineva în brațe sau de a trimite un mesaj de noapte bună. 
Nu cred nici că totul se rezumă la iubire, deși e ceva pentru care chiar merită să te zbați, să lupți și să mergi până în pânzele albe. Prietenia e, de asemenea, un dar pe care ar trebui să-l apreciezi și să-l respecți. Acum nimeni nu prea mai are timp să fie un prieten bun, toată lumea e preocupată de propria persoană, dar dacă cineva reușește să-și facă puțin timp pentru tine, doar să te asculte, doar să fie în preajma ta, uneori poate neștiind ce sfat să-ți dea, sigur merită să fii și tu acolo pentru el.
E trist că ajungi să realizezi lucrurile astea când ești pe punctul de a le pierde. Eu una nu le pierd, ci mă despart de ele o perioadă. Mai exact, distanța mă desparte de oamenii dragi mie, care vor pleca în alte colțuri ale țării și pe care voi reuși să-i revăd abia de sărbători. Asta măcar mă face să cred că voi avea un Crăciun magic, plin de revederi și căldură, bucurie, iubire.
Mă sperie gândul că va trebui să plec la facultate, că ai mei rămân aici și că nimeni nu mă va mai aștepta cu mâncarea pusă pe masă, că nimeni nu mă va mai suna să mă întrebe dacă mai am de gând să trec și pe acasă. Mă sperie faptul că acolo voi fi înconjurată de fețe străine, că oamenii dragi mie vor fi departe și că va trebui să pornesc singură în alt capitol din viața mea. 
Știu că nu trebuie să-mi fie frică. Știu povestea cu prieteni noi, oportunități..povestea cu cursul vieții care trebuie urmat. Doar că uneori trebuie să fac și o pauză, să închid ochii, să respir adânc și să mă regăsesc pe mine. 
" Niciodată să nu-ți fie frică să zbori."

6 comentarii:

  1. Sa ai parte de un inceput promitator! In timp, vei fi uimita de intorsatura pe care o pot lua lucrurile!

    RăspundețiȘtergere
  2. Te vei transforma fizic si psihic, vei pierde prieteni, vei castiga prieteni noi, vei invata sa traiesti cu dor de oameni dragi, vei iubi si vei fi iubita. Dezamagirile vin si ele la pachet...intotdeauna.

    RăspundețiȘtergere
  3. Obişnuiam să gândesc ca tine, până când un anumit om a ales să mă înlătureze. Am fost prea mult pentru alţii şi prea puţin pentru mine.

    Şi cred că acei oameni egoişti şi ignoranţi au trecut tot pe unde am trecut şi eu. Doar că pe mine mă afectează acum, iar încet-încet, voi reveni unde eram, cu învăţătura trasă.

    Fain bloguleţ, voi mai veni să te vizitez :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult și mă bucur că oarecum te-ai regăsit.

      Ștergere