duminică, 27 septembrie 2015

Somn de toamnă

Sunt obosită. Flacăra din ochii mei începe să se stingă încet-încet atunci când razele soarelui dispar de pe cer. Pielea mea începe să tremure, speriată de vântul care mă lovește cu putere. Picioarele par să cedeze și mă prăbușesc pe un covor de frunze. Ce e cu mine? Nici trupul nu-mi mai dă ascultare astăzi. Mă las în voia lui și închid ochii. Nu simt nimic. Bătăile inimii parcă încetinesc. Și ea e plictisită să mai lupte. Încerc să găsesc o dâră de lumină de care să mă agăț, dar pare prea departe. Nu pot să o ajung și sunt prea obosită să mai fug. Mă simt goală, lipsită de orice emoție, dar totuși îmi place. E liniște, o liniște dulce-amară. În sfârșit vocea rațiunii tace; și inima tace învinsă de somnul crunt care mă cuprinde. Vremea de toamnă mă îmbie să adorm în brațele ei, în timp ce-și plimbă leneș mâinile prin părul meu. 

5 comentarii:

  1. Toamna este anotimpul melancoliei, anotimpul amintirilor frumoase, a păcii din suflet.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unde ai disparut? Nu ai mai scris de ceva vreme!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Promit că voi scrie săptămâna următoare :D Mulțumesc că ești atentă

      Ștergere
  3. Bună! Te așteaptă un premiu pe blogul meu.
    http://welcome-to-my-infinite.blogspot.ro/2015/11/premiu.html.

    RăspundețiȘtergere