miercuri, 5 august 2015

Mă mut la mare

Aștept să simt cum soarele naiv îmi mângâie chipul, cum își lasă urme pe pielea mea. Vreau ca briza mării să mă cuprindă în vraja ei și să nu mă mai lase să plec vreodată; să-mi prindă stele în păr și scoici pe rochie, să mă încoroneze regină. Vreau să plutesc alături de meduze, să iau nisip în palme și apoi să îl suflu, punându-mi câte o dorință. 
Iubesc vara, iubesc emoțiile pe care doar valurile mării mi le trezesc. Vreau să alerg pe plajă la miezul nopții, să mă arunc în apă, să simt cum marea îmi scaldă trupul și mă dezbracă de griji. Vreau ca măcar pentru câteva zile să uit ce e timpul și cât de avid e, să nu mai număr minutele, ci să le trăiesc. Vreau să dorm cât mai puțin, să râd cât mai mult. Vreau ca la răsărit să adorm lângă tine pe plajă, apoi să ne trezim împreună și să o luăm de la capăt ca și cum toată lumea e a noastră.
Nu am spus că marea nu e frumoasă când o privești singur, dar e mai plină de speranță când o privești în doi; când știi că cel de lângă tine e fericit să te aibă, să fie acolo.
Dacă aș putea să iau măcar un strop de fericire acasă și să-l păstrez până anul viitor.. Dacă nisipul ce-ți rămâne în păr ne-ar spune poveștile tuturor sufletelor trecute pe acolo, aș sta și aș asculta până dimineață. Dacă m-aș putea muta la mare, m-aș muta cu tine.

4 comentarii: