vineri, 3 iulie 2015

Plouă peste noi

E trist..căci am început să scriu ultima pagină a poveștii noastre de iubire. În colț au picurat niște lacrimi. Dacă ai putea să le guști, ai simți durerea. Dacă ai putea să le miroși, te-ar inunda parfumul regretului. Și dacă ai putea să le ștergi, poate am mai adăuga o pagină, dar din păcate nu poți. E cam târziu. Ele sunt deja acolo și nu dispar; semne ale încercărilor eșuate, ale nopților nedormite, ale speranțelor înșelate. Primul rând e scris tremurat. Nu mi-am găsit încă curajul să fac asta. Privesc în urmă și toate amintirile par mai vii ca oricând. Primul sărut, prima lacrimă pe care mi-ai șters-o, prima scrisoare, prima oară când am simțit că nu mai vreau să îmi dai drumul.
Îmi spuneai că nu vrei să mă ții într-o cușcă, așa că mă lăsai mereu să fac ce vreau, liberă. Din păcate, m-ai învățat să trăiesc fără tine și am realizat că tu ești cușca mea. Tu mă ții, fără să vrei, în loc. Acesta e unul dintre motivele pentru care am ales să închei cartea noastră. Nu mă mai simt eu în preajma ta. Trebuie să am grijă ce spun, cum mă comport, deși înainte îmi iubeai fiecare imperfecțiune. Acum simt că nu mă mai iubești pe mine, ci iubești amintirea a ceea ce a fost cândva.
Al doilea motiv e că nici eu nu vreau să te țin în loc. Poate ne iubim încă și avem momente în care chiar suntem fericiți, dar mă doare să îți văd zâmbetul atât de rar și să te supăr atât de des. Sunt egoistă de fel, dar nu pot fi cu tine. Ești jumătate din sufletul meu. Nu ți-aș face niciodată rău.
Încă nu am ajuns să închei scrisoarea. Mă agăț de ultima speranță ca de ultima suflare atunci când ești pe punctul de a te îneca, deși știu că mă mint, că te mint. Mai visez că e doar o perioadă proastă, că după atâtea ploi va ieși soarele. Păcat că tu iubești ploaia..

5 comentarii:

  1. As putea sa iti spun sa nu mai plangi pentru ce nu mai este, ci sa zambesti pentru ce a fost si pentru amintirile care ti-au ramas. Nu o sa fac insa asta... ci o sa imi permit sa te sfatuiesc sa mai incerci... orice relatie se schimba in timp... dar schimbarea nu trebuie sa insemne neaparat regres, distrugere, ci poate, la fel de bine, sa insemne si evolutie... si da, in orice relatie exista si perioade mai putin bine... nu poate sa fie totul roz si frumos intotdeauna...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Chiar aveam nevoie de o parere obiectiva.

      Ștergere
    2. Nu pot avea pretentia ca ceea ce am scris eu reprezinta o parere obiectiva, poate nici macar o parere pur si simplu, atata timp cat nu cunosc absolut deloc situatia reala...

      Tot ceea ce incercam sa-ti spun era sa nu te grabesti sa iei o decizie pe care ai putea sa o regreti mai tarziu; incearca sa te distantezi putin de situatie si sa privesti lucrurile si dintr-o alta perspectiva; eventual cere parerea unei persoane apropiate care cunoaste (cat de cat) situatia...

      Ștergere
    3. Evit sa cer parerea unei persoane apropiate pentru ca tinde sa fie subiectiva. Si chiar nu vreau asta. Prefer sa ma distantez si sa gandesc pentru mine :D

      Ștergere
    4. E si asta o solutie. :)

      Totusi, a cere parerea cuiva, nu inseamna neaparat sa ti-o si inusesti... ci doar sa ai inca una, doua, zece informatii suplimentare pe care poti sa le analizezi cand te distantezi si ganesti pentru tine. :P

      Ștergere