joi, 6 martie 2014

Nu acum, nu azi

- Pleacă!
- Ce?
- Pleacă!
- De ce? Abia am ajuns.
- Doar pleacă şi nu mai pune atâtea întrebări.
- Dă-mi un motiv altfel nu fac nici măcar un pas.
- Eşti un hoţ!
- Eu?! Ce e cu tine? Ce ţi-am furat?
- Nu e evident?
- Păi..nu prea.
- Inima. Şi ar fi timpul să mi-o dai înapoi sau pleacă şi păstreaz-o.
- Pot să rămân şi s-o păstrez?
- Nu, nu poţi. 
- De ce?
- Doamne, nu mai pune atât de multe întrebări! Pentru că nu vreau. Pentru că m-am săturat să adorm cu gândul la tine.
- Ai coşmaruri? Atât de urât sunt?
- Nu, dar nu-mi place să mă trezesc şi să-mi doresc să fii lângă mine.
- De ce? Ţi-aş strica ziua?
- Nu. Mi-ai face-o mai bună.
- Şi ce e rău în asta?
- Tu eşti rău.
- Nu, nu sunt. Sunt al tău.
- Ai fost.
- Şi sunt.
- Lasă-mă!
- Nu acum, nu azi, niciodată.

miercuri, 5 martie 2014

Nu-mi da drumul

Mă trezesc lângă tine şi te văd zâmbind. Mă cuprinzi în braţe şi îmi săruţi cu gingăşie buzele, apoi fruntea. Surâsul ţi-e puţin somnoros, dar la fel de sincer. Ştiu că eşti fericit, că mi-ai vegheat somnul, în timp ce eu visam şi că te simţi norocos pentru că mă ai şi te iubesc. Şi eu simţeam asta de câte ori eram în preajma ta. De ce vorbesc la trecut? Nu pentru că nu o mai simt, ci pentru că nu vreau să o mai simt.
Mai avem doar câteva luni împreună, deşi tu nu realizezi sau poate nu vrei să realizezi. Cum pot să mă uit în ochii tăi şi să-ţi spun că asta e ultima noastră zi împreună? Ultima zi în care mă mai poţi ţine în braţe, în care mă mai poţi săruta, în care mă mai poţi face să râd până când te rog să te opreşti. Nu pot să-ţi cer să mă aştepţi, pentru că nici măcar nu voi veni după tine. Am ales de mult drumul pe care vreau să-l urmeze paşii mei şi nu coincide cu al tău; nici măcar nu se întâlnesc întâmplător într-o seară de vineri, aşa cum obişnuiam noi să facem. 
Când va veni acea zi nu vreau să mă priveşti. Vreau doar să mă săruţi, să îmi promiţi că vei avea grijă de tine măcar jumătate din cât o fac eu şi să-mi zâmbeşti; să fii fericit pentru că mereu o să mă porţi cu tine.
Toate aceste gânduri sunt prezente în mintea mea. Imaginile se derulează rând pe rând, până când şoapta ta mă trezeşte.

- Ai adormit?

Mă priveşti amuzat, în timp ce în ochii tăi se joacă o sclipire veselă. Nu îndrăznesc să-ţi spun ceva, aşa că te îmbrăţişez strâns ca şi cum acea zi a venit deja. Eşti surprins şi mă întrebi ce se întâmplă.

- Am avut un coşmar. Nu-mi da drumul.

Mă iei de mână şi îmi şopteşti că mă iubeşti. Lacrimile se pregătesc să îmi inunde ochii aşa că mă ridic din pat şi mă îndrept spre fereastră. Plouă, mai mult ca de obicei. Cerul nu mai e senin ca altădată, iar eu încep să plâng. Aş vrea să fiu la fel ca ploaia; să-ţi pot atinge chipul, să-ţi alung grijile şi să te iubesc din când în când.