joi, 6 februarie 2014

Drunk in love

Îmi place să deţin controlul; asupra mea, asupra ta, asupra tuturor, dar mai ales a sentimentelor, pentru că adesea ele încearcă să scape, să răbufnească şi să îmi demonstreze că sunt mai presus ca raţiunea. Când se întâmplă asta, fug speriată şi încerc să mă liniştesc. Încerc să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat şi o iau de la capăt. Soluţia asta chiar funcţiona până când ai apărut tu. La început, reuşeam să mă abţin. După o perioadă de timp, a devenit mai greu. Mai mult efort, încât am ajuns să simt cum energia se scurge din trupul meu. Acum, pur şi simplu am pierdut lupta. Da, tu ai câştigat. Nu te mai pot minţi pentru că simt. Da, simt aşa cum şi tu simţi. Deşi râd atunci când îmi spui că mă iubeşti, inima mea tresare de bucurie. Deşi mă trag înapoi atunci când mă săruţi, zâmbesc de plăcere.
În preajma ta, mă simt ca şi cum sufăr de o beţie cruntă din care nu îmi mai revin. Mă îmbată cuvintele tale, vocea ta, mirosul pielii, privirea. Totul. Aş putea sta o zi întreagă cu tine, am vorbi, am râde, m-ai ţine în braţe, dar după ce ai pleca nu mi-aş aminti mare lucru ; decât că am fost fericită..extrem de fericită.

Pur şi simplu iubirea ta e ca un drog. Ar trebui să mă sperie asta, dar totuşi nu o face. Ştiu că eşti aici şi că vei avea grijă de mine. Mereu ai avut. Chiar şi atunci când sunt prinsă în vraja ta, mă iubeşti. Chiar şi atunci când încerc să rup, să stric tot ce avem, tu mă iubeşti. Asta e tot ce am nevoie. Oricât de tare mă consumă, oricât de tare mă răneşte uneori, e iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu