duminică, 5 ianuarie 2014

I'm done trying

Până astăzi ţi-am tot căutat scuze, dar cred că am obosit. De ce să mă mint că atunci când nu mă suni, tu te gândeşti la mine? De ce să mă mint că atunci când mă vezi zâmbeşti pentru că mă iubeşti, nu pentru că suntem prieteni?
De ce să cred că atunci când buzele noastre se ating inima îţi bate mai tare, când probabil e doar un obicei pentru tine? Niciodată nu mi-aş fi dorit să ajung aici. Mereu mi-am dorit să lupt pentru ce-mi doresc, dar nu pot de una singură. E prea mult pentru mine şi cred că ţi-ai dat şi tu seama. Cred că te-ai bazat pe faptul că la un moment dat voi obosi.
Aş mai putea să lupt, pentru că de fiecare dată când te văd, mie îmi bate inima mai tare; pentru că de fiecare dată când buzele noastre se ating, nu vreau să îmi mai dai drumul. Aş putea să lupt pentru că te iubesc şi cred că niciun alt motiv nu e la fel de puternic.

Doar că în zile ca asta, am nevoie ca tu să lupţi pentru mine. Am nevoie să fii aici şi să mă iei de mână; să mă ţii în braţe şi să-mi spui că nu a fost în zadar. Şi totuşi, nu o faci. Cred că răspunsul a fost în faţa mea de ceva timp, dar nu am vrut să îl văd.
Nu am obosit să te iubesc; am obosit să aştept, să ascult promisiuni, să iert, să-mi cer scuze, să plâng, să fiu mereu aici pentru tine când tu nu eşti.

2 comentarii:

  1. Şi eu am renunţat să mai lupt pentru o persoană, şi nu pentru că aşa aş fi vrut ci pentru că am înţeles că nu mă vrea în viaţa ei, sper însă ca la tine să nu fie aşa, să se rezolve cumva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă cam îndoiesc, dar bănuiesc că orice e posibil.

    RăspundețiȘtergere