vineri, 10 ianuarie 2014

Iar tu, iar tu

Tu mă-ntrebi dacă mi-e dor de tine? Aproape că mă faci să râd; nu pentru că mi se pare amuzant, ci pentru că tu, mai bine ca oricine, ştii răspunsul.
Da, mi-e dor de tine şi ştiu că o să mă întrebi şi cât de mult. Nu mult, ci enorm.
Mi-e dor să adorm în braţele tale în timp ce tu îmi vorbeşti despre stele, despre vise, despre noi. Mi-e dor să mă trezesc după câteva minute şi să observ cu câtă dragoste mă priveşti; cât de dulce mă săruţi pe frunte şi cât de aproape mă strângi de inima ta şi mă laşi să-i ascult fiecare bătaie. Mi-e dor să te aud râzând şi spunând că bate doar pentru mine.
Mi-e dor să lenevim împreună; să te ciufulesc, să-ţi spun că mi-e somn şi că nu vreau să pleci, iar tu să mă strângi tare în braţe şi să-mi spui că iubeşti copilul din mine.
Mi-e dor să-ţi vorbesc şi să mă las privită de tine, apoi să-ţi văd zâmbetul plin de subînţeles şi să te aud spunându-mi simplu şi sincer : „ Eşti frumoasă! ” .
Mi-e dor să mă joc cu tine; să-ţi spun că mi-e sete, tu să-mi aduci apă, iar eu să o vărs pe tine atunci când te rog să-mi pui melodia preferată şi te întorci cu spatele la mine. Mi-e dor să te dau jos din pat, iar tu să mă tragi după tine. Eu să ţip, apoi să izbucnesc în râs şi să mă las sărutată, învinsă de tine la propriul meu joc. Mi-e dor să mă prefac că sunt supărată şi să mă alint, în timp ce tu încerci să mă împaci.
Mi-e dor să fug cu tine la mare, la munte, la cinema sau pur şi simplu pe stradă.
Dar cel mai dor mi-e să te privesc, să-ţi simt atingerea caldă a mâinii şi să realizez că cel mai frumos vis e realitatea; că cel fără de care nu pot fi eşti chiar tu.
Te privesc ca şi cum te-aş respira, ca şi cum fiecare secundă din viaţa mea îţi aparţine. Tu eşti începutul şi sfârşitul meu.

Acum câteva zile aş fi fost speriată şi nu aş fi recunoscut asta, dar astăzi ştiu că te iubesc şi asta îmi e de-ajuns.

2 comentarii: