duminică, 8 decembrie 2013

Vreau să mă trezesc lângă tine

Timpul trece atât de greu atunci când te aştept; pare mai leneş ca niciodată, deşi ştie că eu îmi pierd repede răbdarea; deşi ştie cât de mult îmi lipseşti şi câtă nevoie am de tine. Da, deşi ştie toate astea, e nepăsător.
Ca să îl sfidez, eu mă aşez pe pat şi ascult liniştea. Totul e atât de tăcut încât îmi pot auzi bătăile inimii. Par normale până când îmi zboară mintea la tine şi atunci pierd controlul. Chiar am un gol în stomac şi aş putea spune că acei "fluturaşi" dansează prin tot trupul meu. Îmi tremură genunchii, îmi tremură mâinile; obrajii roşesc, privirea mea devine blândă şi visătoare; un zâmbet dulce mi se aşterne pe faţă, iar inima mea radiază de fericire, gata-gata să-mi sară din piept. Asta faci tu din mine. Aş putea spune că eşti ca un drog; unul al năibii de bun.
Uneori mi-ar plăcea să ştiu când şi cum am ajuns aici. Mereu am ştiut că eşti special; mereu mi-ai făcut ziua mai bună, dar niciodată nu am ştiut că te iubesc de fapt. Da, ai auzit bine. Te iubesc şi îmi este mult mai uşor să o spun acum, când în fiecare seară adorm cu gândul la tine, sperând să te strecori printre visele mele şi să mă săruţi blând pe frunte atunci când soarele răsare. Mi-e mult mai uşor să-ţi şoptesc acele cuvinte atunci când mă ţii în braţe şi pare că suntem într-un basm, a cărui poveste nu vreau să-şi găsească sfârşitul.
Aş putea să-ţi spun multe şi vreau să o fac, dar parcă uneori cuvintele nu sunt de-ajuns. Ar trebui să-ţi arăt universul ca să vezi cât de departe aş merge pentru tine. Ar trebui să am infinitul în palmă ca să-ţi pot spune cât de mult te iubesc şi ar mai trebui să am inima ta ca să te poţi uita la mine şi să vezi cea mai fericită fată de pe întreg pământul.
Toate sunt vise şi ele se spulberă atunci când aud o bătaie în uşă. Mă rog să fii tu şi în acelaşi timp mă las cuprinsă de o uşoară teamă; de emoţii.
Îţi deschid şi primul lucru pe care îl observ e zâmbetul de pe faţa ta; mereu acelaşi atunci când mă vezi. Faci câţiva paşi spre mine, timid ca de obicei, apoi mă iei în braţe. Nici nu ai idee cât de mult mi-a lipsit căldura trupului tău; mirosul pielii tale şi atingerea tandră a mâinilor tale.
Mă aşez lângă tine în pat şi-mi las capul pe pieptul tău.Tu îmi mângâi fruntea şi mă strângi apoi cu putere în braţe. Nu am nevoie de cuvinte ca să-mi dau seama că ţi-am lipsit. E atât de plăcut să te ştiu din nou lângă mine; să ştiu că e de-ajuns să mă uit în stânga mea şi să te văd; să ştiu că pot fi iar în braţele tale, că te pot săruta şi că-ţi pot auzi bătăile inimii. Şi în momente ca acesta îmi dau seama cât de mult te iubesc de fapt. Îmi dau seama câtă nevoie am de tine şi fie că vreau să recunosc sau nu, ai inima mea. Depind de tine, de zâmbetul tău şi de privirea ta; depind de braţele tale care mă înconjoară cu atâta căldură, de buzele tale dulci, dar flămânde şi de trupul tău, care pare perfect pentru al meu. Suntem ca două picături de apă; suntem ca un întreg şi nici măcar dacă aş vrea, nu aş putea să renunţ la tine. 
Degetele noastre se împletesc atât de natural , privirile noastre se pierd într-un vârtej de sentimente, iar noi părem mai uniţi ca oricând. Stau în dreapta ta şi nu am de gând să plec. Te iubesc. Am fost, sunt şi voi fi a ta.

2 comentarii: