marți, 17 decembrie 2013

Şi iarna te iubesc

Lasă fulgii de nea să cadă peste noi. Prinde unul în palmă şi dăruieşte-mi-l; agaţă-mi-l în păr şi apoi sărută-mă blând pe frunte. Ia-mă de mână şi hai să ne plimbăm. Îţi promit că nu te voi întreba de ce.
Ştiu că e frig, ştiu că te grăbeşti să ajungi acasă şi totuşi uită-te în jur. Totul e alb şi liniştit. De mult nu a mai fost aşa. Aş vrea să fug ca un copil, să mă tăvălesc prin zăpadă, apoi tu să mă ajuţi să mă ridic, sau şi mai bine, să mi te alături. Aş vrea să mă laşi să te acopăr cu zăpadă, apoi să te sărut ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Tu ai râde de mine, m-ai lua în braţe şi m-ai încălzi. Mi-ai face seara mai frumoasă; atât de frumoasă încât aş putea sta acolo, îngheţată, ore în şir atâta timp cât ştiu că sunt cu tine.
Deja îţi faci griji şi mă întrebi dacă nu îmi e frig. Dau din cap că nu, căci nu mai pot vorbi. Până şi buzele îmi sunt îngheţate, dar nu vreau să plec. Fac un efort şi te rog să nu mă laşi; te rog să mă ţii în braţe, pentru că e cel mai cald şi mai sigur loc în care îmi doresc să fiu.
Oricât de greu pare uneori, pe-atât de uşor mi-e acum să stau în preajma ta. Mă consumi şi mă faci să trec de la o stare la alta în câteva clipe. Mă faci să râd, să roşesc, să zâmbesc şi nu mă mai satur de tine. E atât de greşit? Pentru că..pare perfect.

Printre fulgii de nea, mă strecor la pieptul tău; atât de aproape încât îţi pot auzi bătăile inimii. Mă opresc câteva secunde, fascinată de tine, apoi te privesc. Mă pierd iar în ochii tăi, ca de fiecare dată. Nu mai ştiu ce să spun şi te sărut. Îţi şoptesc să nu îmi mai dai drumul, iar tu mă strângi mai tare în braţe şi noaptea se lasă peste noi. Nu-mi mai trebuie nimic dacă te am pe tine. Mereu îmi vei face inima să bată mai tare. Mereu îmi vei tăia respiraţia. Mereu mă vei face să te iubesc. Mereu tu vei fi alegerea mea, chiar şi atunci când nu îmi dai de ales. 

4 comentarii: