joi, 7 noiembrie 2013

Nu te merit

Atunci când mă trezesc, chipul tău e primul pe care îl văd. Eşti ultimul meu gând înainte de a adormi; eşti cel pentru care trăiesc şi totuşi cel fără de care nu pot trăi. Niciodată nu renunţi; nici măcar atunci când ridic pereţi între noi, nici când sparg dragostea pe care ţi-o port. Braţele tale sunt mereu deschise, gata să mă primească, chiar şi atunci când greşesc. De fapt, în acele momente privirea ta e mai caldă ca oricând şi pari să mă iubeşti mai mult.
Nu te merit şi totuşi tu-mi oferi totul. Atunci când încerc să renunţ şi să plec, tu alergi după mine. Eşti gata mereu să mă prinzi în braţe, să mă strângi la pieptul tău şi să nu-mi mai dai drumul.

Tu eşti lumina ochilor mei; eşti motivul pentru care încerc mereu. Mi-e greu să cred că dintre toţi, ai ales să-mi dăruieşti inima mie. Şi singurul lucru de care îmi e frică e să nu te dezamăgesc.
Poate că nu te merit, dar te iubesc atât de mult încât... nu te pot lăsa să pleci. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu