vineri, 22 noiembrie 2013

Eşti confuz?

Timpul este atât de nedrept; trişează şi cumva reuşeşte mereu să câştige. Sunt zile,luni, chiar ani când totul e monoton; când pare că totul e la fel şi începi să devii stăpân pe situaţie. Apoi, în câteva minute, totul se schimbă. Pierzi controlul; te pierzi pe tine. 
Obişnuiam să stăm ore-n şir în pat; obişnuiam să-mi las capul pe pieptul tău cald, în timp ce tu mă sărutai cu blândeţe pe frunte. Părea că trăim într-o lume de poveste; eram prinşi într-un glob de cristal şi nimeni nu putea să ne răpească acele clipe; nimeni nu putea să ajungă la noi şi nici să ne atingă.
Seara aş fi putut sta în braţele tale, în timp ce ne lăsam absorbiţi de adierea vântului care se strecura pe fereastră. Aş fi putut privi miile de stele care luminau cerul, dar preferam să te privesc pe tine. Ochii tăi îmi luminau sufletul şi asta era mai mult decât mi-aş fi putut dori vreodată.
Ce s-a schimbat? Nici eu nu ştiu. Mă mai iubeşti? Probabil că da, dar nu suficient de mult încât să ştii ce vrei. Poate că încă te gândeşti la mine, dar nu asta e important. Important este ce faci tu în legătură cu asta, pentru că dacă aştepţi în continuare, va veni o zi în care-ai să mă pierzi; o zi în care nu voi mai fi aici, iar tu te vei întreba "Şi ce mă fac fără ea?". Şi dacă te vei mai întreba "De ce?" îţi voi spune că nu pot rămâne în viaţa cuiva care nu-şi doreşte asta suficient de mult încât să lupte pentru mine; încât să lupte să mă aibă.
Cred că timpul m-a făcut să tânjesc după mai mult; cred că tot el ne-a despărţit de fiecare dată şi tot el ne-a adus împreună în cele din urmă. Oare de data asta cum va fi? Răspunsul încă e la tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu