joi, 10 octombrie 2013

Ne-am pierdut?

Mă întreb unde ne-am rătăcit sufletele; încotro a fugit al meu şi în ce direcţie s-a îndreptat al tău să-l caute. Când m-ai pierdut? Căci parcă ieri stăteam în braţele tale, iar astăzi mă simt străină faţă de tot ce mă înconjoară. Privirea ta caldă nu îmi mai înmoaie genunchii ca altădată şi nu mă mai face să te vreau; mă lasă rece. Până şi gândurile mele au uitat de tine, iar inima mea te recunoaşte cu greu. Îşi impune să te iubească, dar nu găseşte nici măcar un motiv pentru care ar trebui să o facă. 
Nu neg că am un gol în piept, ca o prăpastie, în care mă afund de fiecare dată când încerc să mă apropii de tine. Nu neg c-aş vrea să ţip, să plâng; să las lacrimile calde şi-amare să-mi scalde faţa, să-mi topească inima, dar în zadar aştept. Nu mai sunt în stare să simt, să trăiesc şi zâmbetul pe care îl port atunci când mă priveşti e doar o minciună pe care ţi-o spun ca să nu te rănesc.
Poate că ai merita o ultimă atingere, un ultim sărut; o ultimă privire pierdută-n trecut, dar nu ţi le pot oferi acum. Nu pentru că sunt egoistă, ci pentru că dincolo de voalul de nepăsare care mi-a înlănţuit inima, mai există un strop de speranţă. Caută-mă, găseşte-mă! Ia-mă în braţe şi lasă-mă să te cunosc iar. Aminteşte-mi de ce te iubesc şi îţi promit că nu mă vei pierde, dar te rog să faci asta până când nu e prea târziu. Timpul deja se scurge..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu