luni, 29 aprilie 2013

Rămâi!


Cerul era o paletă pentru pictură, iar soarele era o parte din ochii tăi. Valurile de păpădii se întindeau pe câmpiile goale, în timp ce vântul fâlfâia uşor, mângâindu-ne pielea, mişcându-ne genele şi apropiindu-ne unul de altul. M-ai tras spre tine şi m-ai luat în braţe. Inima mea a început să bată mai tare, iar obrajii mei au căpătat o nuanţă trandafirie. Aş fi vrut să îmi controlez trupul, dar era în zadar. În prezenţa ta, uitam chiar şi cum trebuie să respir.
 Buchetul de raze în care ne scăldam chipurile, mă făcea să mă adâncesc şi mai tare în visare. Stând acolo, în braţele tale, nimic nu mai conta. Căldura trupului tău mă copleşea. Privirea ta mă hipnotiza, iar buzele tale dulci îmi tăiau respiraţia. Mă rătăceam printre atâtea îmbrăţisări şi totuşi nu-mi doream să te opreşti.
Soarele se scufunda uşor în spume de culori. Părea că vrea să ne ia cu el, dar tu nu-l băgai în seamă. Zâmbeai şi păreai să-i şopteşti că orice ar fi, tu nu mă vei părăsi pentru nimic. Eram fericită; atât de fericită încât ţi-aş fi dăruit totul, fără să clipesc. Aş fi rămas cu tine până în zori, adormind la pieptul tău. M-aş fi trezit apoi, în timp ce mirosul pielii tale m-ar fi învăluit şi ţi-aş fi şoptit „Bună dimineaţa, soare. Te-aş fi sărutat blând, apoi ţi-aş fi reamintit cât de mult te iubesc; câtă nevoie am de tine şi de zâmbetul tău.
În timp ce gândurile mele prindeau contur, vocea ta m-a trezit din visare. O urmă de tristeţe s-a aşternut peste chipul meu, căci eram pregătită să plec. Ştiam că asta urma.. Voiam să mă ridic, dar tu m-ai prins de mână şi m-ai rugat să rămân. Aş fi crezut că încă visez, dar privirea ta m-a convins că..totul e real. M-am aşezat înapoi în braţele tale şi am adormit înconjurată de iubirea ta. Tot ce puteam auzi era vocea ta. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc…

3 comentarii:

  1. Cat de frumos!
    Efectiv...SUPERB!
    Inteleg toate aceste sentimente,iar ce ai scriu tu m-a facut sa zambesc ca o toanta <3

    RăspundețiȘtergere