marți, 28 februarie 2012

Apusul unui vis

Astăzi mi-am pierdut grijile; s-au amestecat cu cuvintele tale grăbite şi au alunecat printre litere, stingându-se odată cu vocea ta nesigură. E ciudat cum o singură persoană îţi poate fura un zâmbet chiar şi în cele mai proaste momente ale tale,dar să fiu sinceră, nu regret că ai făcut asta.
Poate că te-ai săturat să tot asculţi cât de mult însemni pentru mine, dar eu nu mă pot sătura să ţi-o spun. Aş repeta-o la nesfârşit, pentru că asta îmi dă speranţă. Uneori îţi aud vocea. Atunci închid ochii şi te văd. Îmi întinzi mâna, iar eu te apuc uşor şi te trag lângă inima mea. Simt căldura atingerii tale şi mă topesc în îmbrăţişarea ta. Totul sună atât de frumos... şi totuşi visul se destramă. Atunci răsăritul mă găseşte scriindu-ţi poveşti frumoase cu oameni aleşi, cu fapte alese şi cu finaluri fericite.

luni, 27 februarie 2012

I love you more and more everyday

Cerul era o paletă pentru pictură, iar soarele era o parte din ochii tăi ce colora cu gingăşie zăpada care abia căzuse. Nu puteam să mă apropii mai mult de tine, aşa că am preferat să te privesc în tăcere. Cuprinsă de o dorinţă arzătoare, mi-am amintit cât de dulci erau buzele tale şi cât de calde îţi erau braţele atunci când mă strângeai la piept. Mi-aş fi sacrificat şi ultima suflare pentru a-ţi mai simţi trupul lipit de al meu. Mi-aş fi smuls chiar şi inima din piept pentru a-ţi mai fura un zâmbet ştrengăresc.
Adierea blândă a vântului te-a adus mai aproape de mine. Fără să fiu conştientă de ce fac, mi-am ridicat privirea din pământ şi am întâlnit-o pe a ta. Atunci un val de sentimente m-a cuprins, tăindu-mi respiraţia. De ce în prezenţa ta trebuie să fiu atât de slabă?
Am încercat să mă hrănesc cu vise pentru a înăbuşi realitatea, dar am eşuat lamentabil. Ştiu de ce zâmbesc necontenit atunci când îţi aud numele şi am realizat de ce mă las pradă emoţiilor când îţi zăresc chipul. Acele fiinţe inexistente care dansează în interiorul meu nu îmi mai sunt străine acum. Sunt doar fiorii iubirii pe care ţi-o port de atâta timp. E un sentiment frumos care a început să înflorească în mine din prima clipă în care te-am cunoscut. Tu ai ştiut să mă accepţi şi să mă iubeşti pentru ceea ce sunt. Ai fost mereu blând cu mine şi poate fără să vrei, mi-ai dăruit mereu un motiv pentru care să mă trezesc dimineaţa. Niciodată nu mi-ai cerut să fiu altcineva şi de aceea în fiecare seară adorm cu gândul la tine, visând cum mă ţii în braţe şi îmi şopteşti o poveste; dorindu-mi să mă trezesc în zori alături de tine.
Îţi mulţumesc pentru că eşti o rază de speranţă ce continuă să îmi lumineze viaţa.Te rog să nu pleci niciodată, pentru că altfel eu nu aş mai putea fi.

“ I love you more and more everyday. “

duminică, 5 februarie 2012

Frânturi de iubire

Mă ascundeam printre aşternuturi, încercând să îmi acopăr spatele dezgolit. Fereastra era larg deschisă, lăsând câţiva fulgi de nea să danseze prin încăpere. Mireasma melancoliei pătrundea adânc în nările mele, făcându-mă să tresar. Cât de dulce erai în nopţile de vară, atunci când mă strângeai în braţe şi aşteptai să mă topesc ca o ploaie caldă. Totuşi, iluzia iubirii împărtăşite se năruie în vântul credinţei odată cu venirea iernii.
O lacrimă fierbinte îmi cade lin pe obraz. Dragostea pe care ţi-o purtam cândva acum nu îţi mai aparţine pe deplin. Mă simt legată de trei suflete şi totuşi mereu mă întorc doar la al tău. Primul e atât de gingaş, încât mi-ar fi imposibil să-l ating, de teama de a nu-l răni. Al doilea îmi oferă căldura de care am nevoie, dar simt că nu e suficient. Îmi doresc mai mult de atât. Te vreau pe tine. Tu, cel de-al treilea suflet şi totuşi singurul care contează pentru mine.
Timpul trece cu fiecare gând ce îmi tulbură mintea. Mă simt atât de vinovată, dar nu pot renunţa la tine. Îmi imaginez uneori privirea ta caldă, care mă linişteşte. Doar ea îmi poate potoli setea de iubire şi libertate.
Simt cum inima mi se stinge încet, ca o flacără în blânda adiere a vântului. Mă privesc în oglindă. Disperarea nu se citeşte pe chipul meu. Sunt împăcată; sunt fericită pentru că în fiecare vis te voi putea întâlni din nou. 

miercuri, 1 februarie 2012

Schiţa unei absenţe

Mă trezesc în frigul absenţei tale. Simt cum fiorii se răspândesc în trupul meu, ajungând în dreptul inimii. E prima noapte în care îmi lipseşti cu atâta ardoare. Fără să vreau, îmi amintesc de fiecare lacrimă pe care am împărţit-o cu tine. Mă ridic din pat şi îmi îndrum paşii către fereastră. Poteca pe care am contstruit-o împreună, acum e pustie. Fug de dorinţa unei iubiri profunde şi mă mint din nou pentru a nega absenţa ta. Această durere mă dezbracă de sentimente, lăsându-mă vulnerabilă în faţa ta.
Lipsa ta îmi spulberă visele şi răbdarea. Îmi rupe în bucăţi raţiunea. Mă dezbracă de nelămuriri şi de umbre. Poate că ţie ţi-a fost uşor să spui că sfârşitul nostru va fi începutul unui nou drum pentru fiecare; unul mai bun decât cel pe care l-am construit împreună. În schimb, mie nu îmi este. Cu fiecare secundă ce trece, mă simt mai pierdută. Prăpastia din adâncul sufletului meu se măreşte. Îmi înghite fiecare strop de fericire. Nu-mi rămâne decât să îmi plâng de milă şi să sper că într-o zi te vei întoarce, deşi ştiu că nu va fi aşa.
Ai plecat... Ţi-ai luat rămas-bun fără să mă priveşti în ochi. Tot ce ai putut să îmi spui a fost să uit de noi. Cum aş putea să uit, când nu vreau?