" Unii oameni simt ploaia; alţii doar se udă."
E toamnă iar;
nu numai afară, ci şi în sufletul
meu. Persoanele pentru care ieri aş fi dat orice, astăzi dispar precum frunzele
uscate care lasă copacii dezgoliţi. Aşa simt că e şi inima mea. Greşesc şi nu îmi este ruşine să recunosc. Poate
m-am schimbat şi mi-ar place să vadă şi ceilalţi că deşi nu mai am aceeaşi
gândire, îi iubesc la fel de mult.
Cu fiecare zi mă
simt tot mai rece şi oricât de mult aş încerca, nu pot să mă întorc înapoi din
drum; nici nu cred că mai vreau.
Am de gând să rămân puternică şi să fiu aici pentru cei care au luptat pentru
mine, pentru cei care nu m-au dezamăgit şi pentru cei care cred în mine. Vreau
ca fiecare răsărit de soare să îmi aducă zâmbetul pe buze; vreau să trăiesc fiecare moment cu
intensitate şi să fiu EU. Nu vreau să mă schimb, pentru că mă privesc în
oglindă şi ştiu că undeva, în adâncul inimii, mereu voi fi aceeaşi eu.
Datorită celor
care pur şi simplu au plecat, lăsând o rană adâncă în urma lor, am învăţat să
apreciez fiecare lucru pe care îl am şi să lupt pentru el; am învăţat că fericirea stă chiar în faţa
noastră şi bate la uşă. Noi trebuie doar să o primim şi să credem în şansa
noastră pâna la capăt; şansa
noastră de a fi fericiţi.
Cred ca stiu cum te simti si sunt de acord cu tine... insa foarte putini oameni sunt constienti de faptul ca fericirea o putem gasi pana si in cele mai mici lucruri.
RăspundețiȘtergereAm inceput sa te citesc de putin timp, dar sa stii ca-mi placi. Iti doresc numai fericire!
Multumesc.
RăspundețiȘtergereImi place mult postarea ta .Intr-un fel si eu ma simt la fel,doar ca trebuie sa acceptam ca oamenii nu pot ramane intotdeauna alaturi de noi..
RăspundețiȘtergerePupici.
Zilele pe care le astepti iti vor bate la usa intr-o dimineata. "Reteta" fericirii are ca ingredient de baza o cantitate mare de speranta.
RăspundețiȘtergereMultumesc.
RăspundețiȘtergereSalut!
RăspundețiȘtergereAi un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
:) Numai bine!