Septembrie

" Unii oameni simt ploaia; alţii doar se udă."

E toamnă iar; nu numai afară, ci şi în sufletul meu. Persoanele pentru care ieri aş fi dat orice, astăzi dispar precum frunzele uscate care lasă copacii dezgoliţi. Aşa simt că e şi inima mea.  Greşesc şi nu îmi este ruşine să recunosc. Poate m-am schimbat şi mi-ar place să vadă şi ceilalţi că deşi nu mai am aceeaşi gândire, îi iubesc la fel de mult.

Cu fiecare zi mă simt tot mai rece şi oricât de mult aş încerca, nu pot să mă întorc înapoi din drum; nici nu cred că mai vreau. Am de gând să rămân puternică şi să fiu aici pentru cei care au luptat pentru mine, pentru cei care nu m-au dezamăgit şi pentru cei care cred în mine. Vreau ca fiecare răsărit de soare să îmi aducă zâmbetul pe buze; vreau să trăiesc fiecare moment cu intensitate şi să fiu EU. Nu vreau să mă schimb, pentru că mă privesc în oglindă şi ştiu că undeva, în adâncul inimii, mereu voi fi aceeaşi eu.

Datorită celor care pur şi simplu au plecat, lăsând o rană adâncă în urma lor, am învăţat să apreciez fiecare lucru pe care îl am şi să lupt pentru el; am învăţat că fericirea stă chiar în faţa noastră şi bate la uşă. Noi trebuie doar să o primim şi să credem în şansa noastră pâna la capăt; şansa noastră de a fi fericiţi.