luni, 9 aprilie 2012

Speranţă

O lacrimă se scurge pe obraz, lăsând o dâră amară în urma ei. Mi-e greu să îmi stăpânesc emoţiile de fiecare dată când eşti prin preajmă. Atât de multe de spus şi de făcut, încât o viaţă întreagă mi se pare un nimic în comparaţie cu visele pe care le port în gând. Toate speranţele mele par să zboare odată cu dragostea pe care ţi-o port. Nu ştiu încotro se duc, dar nu le pot face să rămână aici, cu mine. Deşi niciodată nu e prea târziu, de data asta simt că e. Trenul a plecat, iar eu am rămas în urmă, cu ochii în lacrimi. Alerg după el, dar mă lasă în urmă, fără măcar să privească. Disperarea mă cuprinde, iar frica îşi face loc în inima mea, dând la o parte tot ce am construit până acum. Mi-e dor de zilele cu soare, în care ţi-ai fi sacrificat şi ultima suflare doar pentru a-mi privi chipul şi a mă lua în braţe. Unde sunt toate acele emoţii care se aşterneau pe faţa ta atunci când buzele tale îmi furau un sărut? Au dispărut pur şi simplu sau.. ai vrut tu să dispară? Aş vrea să te înţeleg; să ştiu de ce ai devenit atât de rece. De ce nu poţi să zâmbeşti aşa cum obişnuiai să o faci? De ce atunci când spui că mă iubeşti nu te mai cred? Toate promisiunile pe care ni le-am făcut par acum doar nişte amintiri îndepărtate dintr-un alt prezent sau poate dintr-o altă lume.
Chiar dacă nu am nici o alegere de făcut, tu eşti cel pe care îl aleg. Mereu voi fi aici, în urma ta precum o umbră, având grijă de tine şi sperând să-ţi aminteşti de mine.

6 comentarii:

  1. Ah, dacă ai putea să scrii mai des!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cateodata, indiferent de ce facem, ne ramane doar speranta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place foarte mult ceea ce scrii...felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc mult.
    @Lamaitza : Voi posta mai des de acum.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma inspira mult ceea ce faci , scrii cu atita pasiune originalitate,dorinta , esti foarte talentata !!!

    RăspundețiȘtergere