duminică, 25 martie 2012

Soare

Bună dimineaţa, Soare! Mulţumesc pentru că în sfârşit te-ai gândit să mai treci şi pe strada mea. Până acum, totul a fost atât de rece şi de sumbru, încât am crezut că nu voi mai găsi lumina. Deşi afară era primăvara, în sufletul meu simţeam gustul amar al unei dimineţi de toamnă. Acum, nu mai simt asta.
M-am îndepărtat de tot, crezând că aşa va fi mai bine, dar în drumul meu m-am pierdut pe mine. Îmi era atât de dor să mă pot privi în oglindă şi să pot zâmbi. Îmi lipsea o zi în care să mă trezesc cu surâsul pe buze şi să privesc florile, copacii...frumuseţea. Mă simt atât de bine, numai ştiind că eşti aici. Fericirea mă cuprinde în câteva secunde, când parfumul tău mă învăluie. Sunt multe de spus, atât de multe de făcut şi totuşi... nu îmi mai e frică. Cu timpul, le voi face pe toate. Am nevoie doar ca tu să fii aici; să-mi luminezi dimineţile, serile şi inima. 

6 comentarii:

  1. frumos scris, in sfarsit mai citesc si eu ceva in care optimismul isi lasa amprentele;))
    o zi faina-ti doresc!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Zâmbește și ne vei face și pe noi să zâmbim! Îi era așa de dor să mai citesc ceva de la tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Lamaitza : Si mie imi era dor sa scriu.

    RăspundețiȘtergere