luni, 27 februarie 2012

I love you more and more everyday

Cerul era o paletă pentru pictură, iar soarele era o parte din ochii tăi ce colora cu gingăşie zăpada care abia căzuse. Nu puteam să mă apropii mai mult de tine, aşa că am preferat să te privesc în tăcere. Cuprinsă de o dorinţă arzătoare, mi-am amintit cât de dulci erau buzele tale şi cât de calde îţi erau braţele atunci când mă strângeai la piept. Mi-aş fi sacrificat şi ultima suflare pentru a-ţi mai simţi trupul lipit de al meu. Mi-aş fi smuls chiar şi inima din piept pentru a-ţi mai fura un zâmbet ştrengăresc.
Adierea blândă a vântului te-a adus mai aproape de mine. Fără să fiu conştientă de ce fac, mi-am ridicat privirea din pământ şi am întâlnit-o pe a ta. Atunci un val de sentimente m-a cuprins, tăindu-mi respiraţia. De ce în prezenţa ta trebuie să fiu atât de slabă?
Am încercat să mă hrănesc cu vise pentru a înăbuşi realitatea, dar am eşuat lamentabil. Ştiu de ce zâmbesc necontenit atunci când îţi aud numele şi am realizat de ce mă las pradă emoţiilor când îţi zăresc chipul. Acele fiinţe inexistente care dansează în interiorul meu nu îmi mai sunt străine acum. Sunt doar fiorii iubirii pe care ţi-o port de atâta timp. E un sentiment frumos care a început să înflorească în mine din prima clipă în care te-am cunoscut. Tu ai ştiut să mă accepţi şi să mă iubeşti pentru ceea ce sunt. Ai fost mereu blând cu mine şi poate fără să vrei, mi-ai dăruit mereu un motiv pentru care să mă trezesc dimineaţa. Niciodată nu mi-ai cerut să fiu altcineva şi de aceea în fiecare seară adorm cu gândul la tine, visând cum mă ţii în braţe şi îmi şopteşti o poveste; dorindu-mi să mă trezesc în zori alături de tine.
Îţi mulţumesc pentru că eşti o rază de speranţă ce continuă să îmi lumineze viaţa.Te rog să nu pleci niciodată, pentru că altfel eu nu aş mai putea fi.

“ I love you more and more everyday. “

5 comentarii: