marți, 28 februarie 2012

Apusul unui vis

Astăzi mi-am pierdut grijile; s-au amestecat cu cuvintele tale grăbite şi au alunecat printre litere, stingându-se odată cu vocea ta nesigură. E ciudat cum o singură persoană îţi poate fura un zâmbet chiar şi în cele mai proaste momente ale tale,dar să fiu sinceră, nu regret că ai făcut asta.
Poate că te-ai săturat să tot asculţi cât de mult însemni pentru mine, dar eu nu mă pot sătura să ţi-o spun. Aş repeta-o la nesfârşit, pentru că asta îmi dă speranţă. Uneori îţi aud vocea. Atunci închid ochii şi te văd. Îmi întinzi mâna, iar eu te apuc uşor şi te trag lângă inima mea. Simt căldura atingerii tale şi mă topesc în îmbrăţişarea ta. Totul sună atât de frumos... şi totuşi visul se destramă. Atunci răsăritul mă găseşte scriindu-ţi poveşti frumoase cu oameni aleşi, cu fapte alese şi cu finaluri fericite.

7 comentarii: