sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Gânduri la miezul nopţii

Doare atât de tare să pierzi o persoană dragă, dar viaţa te îndeamnă să mergi mai departe. Totuşi ce ştie ea? Cum poţi ignora toate amintirile frumoase pe care le ai cu cel care se hotărăşte să plece din viaţa ta? Deşi nu se oboseşte să închidă uşa, probabil aşa va rămâne mereu, pentru că nu se va mai întoarce.
Armonia surâsului tău îmi îndulceşte dimineaţa, dar apoi realizez că nu mai eşti aici. Chiar dacă nu te pot întoarce din drum, pot să mă agăţ cu disperare de trecut. Este singurul mod prin care îţi pot păstra amintirea vie.
Îmi lipseşti enorm; tu şi toate clipele petrecute împreună. Vreau să mă faci să zâmbesc iar, aşa cum numai tu ştii.

9 comentarii:

  1. Nu esti singura care a patit asta din pacate. Si doare extrem de mult momentul cand iti dai seama ca acea persoana pur si simplu nu mai e, a plecat si a lasat in urma o inima rupta in doua si multe amintiri. Doare faptul ca fericirea era atat de arpoaepe, si acum parca iarasi a disparut; dar fii sigura ca o vei gasi iarasi chiar daca pare imposibil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh, amintirile astea au și dezavantajele lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca el a ales sa renunte la toate amenitirile voastre si la toate zilele care puteau fi in viitor,daca tu crezi ca nu mai ai cum sa il aduci inapoi ..lasa-l sa plece,lasa-l sa realizeze ce a facut..dar daca ti-e dor de el,du-te la el..sau mai asteapta putin..cine stie..

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate trecutul este o parte din noi, niciodata nu'l vom putea da la o parte..

    RăspundețiȘtergere
  5. Uf!De cele mai multe ori tindem sa intoarcem privirea in trecut..fara ca macar sa privim inainte la lucrurile cu adevarat frumoase.

    RăspundețiȘtergere