marți, 4 decembrie 2012

Dorinţă

Aşează-te lângă mine, acoperă-mă cu mireasma pielii tale şi îmbrăţişează-mă. Ţine-mă strâns ca şi cum niciodată nu ţi-ai dori să-mi dai drumul. Întinde-mă pe pat şi caută-mi privirea. Scaldă-te şi pierde-te în culoarea ochilor mei. Lasă-mă să îţi privesc sufletul şi să mă cuibăresc la pieptul tău. Vreau să-ţi aud bătăile inimii şi să simt dulceaţa buzelor tale calde lipite pe fruntea mea.
Mă îndrăgostesc în fiecare zi de chipul tău. Alături de tine mă simt în siguranţă; mă simt a ta. Trupul tău îmi încălzeşte pielea şi sufletul. Simt totul : dragoste, lacrimi, prietenie, încredere. Te simt pe tine. 
Încerc să te ţin strâns şi mă agăţ de tine ca şi cum ai fi ultima mea suflare; ca şi cum ai fi singurul motiv pentru care mă trezesc în zori şi zâmbesc. Eşti primul şi ultimul meu gând.. şi cred că te iubesc. Dacă vreodată va trebui să pleci, ştiu că te voi găsi mereu în inima mea.

vineri, 14 septembrie 2012

Septembrie


" Unii oameni simt ploaia; alţii doar se udă."



E toamnă iar; nu numai afară, ci şi în sufletul meu. Persoanele pentru care ieri aş fi dat orice, astăzi dispar precum frunzele uscate care lasă copacii dezgoliţi. Aşa simt că e şi inima mea.  Greşesc şi nu îmi este ruşine să recunosc. Poate m-am schimbat şi mi-ar place să vadă şi ceilalţi că deşi nu mai am aceeaşi gândire, îi iubesc la fel de mult.
Cu fiecare zi mă simt tot mai rece şi oricât de mult aş încerca, nu pot să mă întorc înapoi din drum; nici nu cred că mai vreau. Am de gând să rămân puternică şi să fiu aici pentru cei care au luptat pentru mine, pentru cei care nu m-au dezamăgit şi pentru cei care cred în mine. Vreau ca fiecare răsărit de soare să îmi aducă zâmbetul pe buze; vreau să trăiesc fiecare moment cu intensitate şi să fiu EU. Nu vreau să mă schimb, pentru că mă privesc în oglindă şi ştiu că undeva, în adâncul inimii, mereu voi fi aceeaşi eu.
Datorită celor care pur şi simplu au plecat, lăsând o rană adâncă în urma lor, am învăţat să apreciez fiecare lucru pe care îl am şi să lupt pentru el; am învăţat că fericirea stă chiar în faţa noastră şi bate la uşă. Noi trebuie doar să o primim şi să credem în şansa noastră pâna la capăt; şansa noastră de a fi fericiţi.

sâmbătă, 19 mai 2012

Te iubesc!


Stătea uitată în colţul camerei. Spatele îi era dezgolit, mâinile suprapuse, părul răvăşit şi zâmbetul inconştient.  Tresărea la fiecare bătaie lină a picăturilor de ploaie în geamuri. Le auzea căzând pe chipurile trecătorilor, în timp ce gândurile ei curgeau şiroaie. Îl aştepta ca-n fiecare seară. Buzele ei repetau cântecul pe care îl auzea adesea în vis. Mireasma melancoliei părea să îi pătrundă adânc în nări, în timp ce dulcele lui parfum plutea în încăperea goală. Lumânarea aprinsă de lângă piciorul ei îi umplea chipul gingaş de lumină, iar părul ei catifelat i se revărsa pe umerii poleiţi cu aramă. 
Timpul trecea cu fiecare gând ce îi tulbura mintea. Îşi imagina uneori privirea lui caldă ce o liniştea; visa şi spera. Doar aşa putea să-şi mai potolească setea de iubire. Inima i se stingea încet, ca o flacără în lina adiere a vântului, dar disperarea nu se citea pe chipul ei.
Îşi dorea cu ardoare să vină, dar sentimentele de neîncredere o învăluiau cu repeziciune. Atunci, uşa se deschise, în timp ce freamătul furtunii fluiera vânt. El păşea alene în cameră, privind-o cu intensitate. Fără să spună nimic, se aşeză pe podeaua de lemn, lângă ea, dăruindu-i un zâmbet cald. Tăcerea dăinuia în încăpere, până când ea îşi luă inima în dinţi şi îi spuse şovăind : 
- Te iubesc. Îţi pot spune asta la orice oră din zi, în orice loc, în orice situaţie; indiferent că ninge, plouă, e soare afară sau în sufletul meu. 
El o cuprinse la pieptul său, mângâindu-i cu blândeţe chipul. Lacrimile arzătoare scânteiau în ochii fetei, gata să izbucnească.
- De ce plângi?
- Nu plâng.
- Ai lacrimi în ochi.
- Sunt doar.. lacrimi de iubire. 
- Lacrimi de iubire?
- Da, pentru că îmi place cafeaua, dar mai mult îmi place cafeaua din ochii tăi. Iubesc dimineţile, dar mai mult o iubesc pe cea de pe zâmbetul tău. Găsesc că soarele e minunat, dar mai minunat e strălucind în părul tău. Îmi place să visez, dar cel mai mult îmi place când te visez pe tine. 
El îi cuprinse faţa în mâini şi încercă să o sărute, dar ea îl îndepărtă cu delicateţe şi îi făcu semn să aştepte. 
- Nu ai idee cât de dulce poţi fi în astfel de nopţi, când te strâng în braţe şi privesc cum te topeşti ca o ploaie caldă pe pielea mea. 
Fără să aştepte un răspuns, se cuibări la pieptul lui, încercând să pătrundă până în sufletul său. Simţea că iubea pe aripi de vânt şi prin nori de ploaie; iubea fără umbre, doar cu raze de soare; iubea în şoaptă,  dansând. Trupurile lor se contopeau, făcând din inimile lor un singur suflet. Prin aşternuturile albe, se înecau în sărutări. Buzele lor colerice se căutau neîncetat, izbind uşor alte petice de piele.
Apoi ochii ei se închid, lăsându-se mângâiată şi adoarme în somnul de mult râvnit.

duminică, 22 aprilie 2012

Never let me go


Luna îşi revarsă lumina palidă asupra oraşului.Totul pare atât de liniştit, încât te-ai putea pierde în acea obscuritate. Numai inima mea nu îşi găseşte locul. Se simte pierdută printr-o mare de oameni. Toţi îi sunt străini, în afară de unul. El e prea ocupat să o observe şi continuă să alerge prin mulţime.  Încerc să îl strig, dar nu reuşesc decât să îi şoptesc numele. Vocea mea se stinge odată cu speranţa. Cad în genunchi, simţindu-mă răpusă şi lipsită de puteri.
Aş fi vrut să renunţ, să mă ridic şi să plec, dar îmi era greu. Am preferat să las emoţiile să-mi conducă trupul. Nu mi-am dat seama că plâng, până când un simplu trecător mi-a întins un şerveţel şi mi-a luat mâna într-a lui, ajutându-mă să mă ridic. Aş fi vrut să îi mulţumesc, dar când l-am privit în ochi, inima a încetat să mai bată. Era el. Nu a spus nimic, ci doar m-a luat în braţe. Mi-a mângâiat cu blândeţe părul şi mi-a sărutat fruntea. Mă simţeam protejată şi..iubită mai mult ca niciodată.
M-a condus acasă, fără să spună nimic. Tăcerea dintre noi nu era stânjenitoare, ci caldă şi plăcută; aproape familiară. Mi-a zâmbit, apoi, cu grijă, s-a desprins de mine. Am făcut câţiva paşi, dar nu am putut continua. Mânată de dorinţă, am alergat spre el şi m-am aruncat în braţele lui. Era pregătit, ştiind parcă că aveam de gând să mă întorc. Printre săruturi şi mângâieri, am reuşit să îngân doar două cuvinte : 
“ - Te iubesc. “ 
Aş fi vrut să nu aştept răspunsul său, dar o parte din mine tânjea după el. Vocea lui caldă mi-a alinat inima şi mi-a alintat auzul cu aceleaşi cuvinte. Eram fericită, pentru că mi-am dat seama ce impact are el asupra mea. Trezeşte în mine sentimente puternice, pe care nu le pot stinge. Pe zi ce trece se intensifică, dar în acelaşi timp se schimbă. Mă surprinde şi mă face să îmi doresc mai mult. 

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Teama de a iubi

Nu credeam vreodată că voi ajunge aici şi totuşi uite-mă : împachetez tot şi mă pregătesc de plecare. Bag mâna în buzunar şi îmi simt inima. Am luat-o înapoi; nu-ţi mai aparţine. O strâng cu putere, cuprinsă de teama de a nu o pierde iar.
Am fost atât de însetată de tine, încât în încercarea mea de a domoli acest sentiment, am pierdut controlul; m-am pierdut pe mine. Vreau să pot zâmbi din nou, fără să îmi fie teamă. Vreau să trăiesc fiecare clipă cu intensitate, ca şi cum ar fi ultima. Nu vreau să mai fiu dependentă de tine. Doare enorm când centrul universului tău pur şi simplu se destramă, iar tu poţi doar să priveşti neajutorat,simţindu-te inutil.
Îmi pare rău pentru că fug de şansa mea de a fi fericită, dar cred că e prea mult pentru mine. Sper să mă poţi ierta, dar renunţ. Închid uşa în urma mea şi plec, ştergându-mi lacrimile amare de pe obraz.

luni, 9 aprilie 2012

Speranţă

O lacrimă se scurge pe obraz, lăsând o dâră amară în urma ei. Mi-e greu să îmi stăpânesc emoţiile de fiecare dată când eşti prin preajmă. Atât de multe de spus şi de făcut, încât o viaţă întreagă mi se pare un nimic în comparaţie cu visele pe care le port în gând. Toate speranţele mele par să zboare odată cu dragostea pe care ţi-o port. Nu ştiu încotro se duc, dar nu le pot face să rămână aici, cu mine. Deşi niciodată nu e prea târziu, de data asta simt că e. Trenul a plecat, iar eu am rămas în urmă, cu ochii în lacrimi. Alerg după el, dar mă lasă în urmă, fără măcar să privească. Disperarea mă cuprinde, iar frica îşi face loc în inima mea, dând la o parte tot ce am construit până acum. Mi-e dor de zilele cu soare, în care ţi-ai fi sacrificat şi ultima suflare doar pentru a-mi privi chipul şi a mă lua în braţe. Unde sunt toate acele emoţii care se aşterneau pe faţa ta atunci când buzele tale îmi furau un sărut? Au dispărut pur şi simplu sau.. ai vrut tu să dispară? Aş vrea să te înţeleg; să ştiu de ce ai devenit atât de rece. De ce nu poţi să zâmbeşti aşa cum obişnuiai să o faci? De ce atunci când spui că mă iubeşti nu te mai cred? Toate promisiunile pe care ni le-am făcut par acum doar nişte amintiri îndepărtate dintr-un alt prezent sau poate dintr-o altă lume.
Chiar dacă nu am nici o alegere de făcut, tu eşti cel pe care îl aleg. Mereu voi fi aici, în urma ta precum o umbră, având grijă de tine şi sperând să-ţi aminteşti de mine.

duminică, 25 martie 2012

Soare

Bună dimineaţa, Soare! Mulţumesc pentru că în sfârşit te-ai gândit să mai treci şi pe strada mea. Până acum, totul a fost atât de rece şi de sumbru, încât am crezut că nu voi mai găsi lumina. Deşi afară era primăvara, în sufletul meu simţeam gustul amar al unei dimineţi de toamnă. Acum, nu mai simt asta.
M-am îndepărtat de tot, crezând că aşa va fi mai bine, dar în drumul meu m-am pierdut pe mine. Îmi era atât de dor să mă pot privi în oglindă şi să pot zâmbi. Îmi lipsea o zi în care să mă trezesc cu surâsul pe buze şi să privesc florile, copacii...frumuseţea. Mă simt atât de bine, numai ştiind că eşti aici. Fericirea mă cuprinde în câteva secunde, când parfumul tău mă învăluie. Sunt multe de spus, atât de multe de făcut şi totuşi... nu îmi mai e frică. Cu timpul, le voi face pe toate. Am nevoie doar ca tu să fii aici; să-mi luminezi dimineţile, serile şi inima. 

marți, 28 februarie 2012

Apusul unui vis

Astăzi mi-am pierdut grijile; s-au amestecat cu cuvintele tale grăbite şi au alunecat printre litere, stingându-se odată cu vocea ta nesigură. E ciudat cum o singură persoană îţi poate fura un zâmbet chiar şi în cele mai proaste momente ale tale,dar să fiu sinceră, nu regret că ai făcut asta.
Poate că te-ai săturat să tot asculţi cât de mult însemni pentru mine, dar eu nu mă pot sătura să ţi-o spun. Aş repeta-o la nesfârşit, pentru că asta îmi dă speranţă. Uneori îţi aud vocea. Atunci închid ochii şi te văd. Îmi întinzi mâna, iar eu te apuc uşor şi te trag lângă inima mea. Simt căldura atingerii tale şi mă topesc în îmbrăţişarea ta. Totul sună atât de frumos... şi totuşi visul se destramă. Atunci răsăritul mă găseşte scriindu-ţi poveşti frumoase cu oameni aleşi, cu fapte alese şi cu finaluri fericite.

luni, 27 februarie 2012

I love you more and more everyday

Cerul era o paletă pentru pictură, iar soarele era o parte din ochii tăi ce colora cu gingăşie zăpada care abia căzuse. Nu puteam să mă apropii mai mult de tine, aşa că am preferat să te privesc în tăcere. Cuprinsă de o dorinţă arzătoare, mi-am amintit cât de dulci erau buzele tale şi cât de calde îţi erau braţele atunci când mă strângeai la piept. Mi-aş fi sacrificat şi ultima suflare pentru a-ţi mai simţi trupul lipit de al meu. Mi-aş fi smuls chiar şi inima din piept pentru a-ţi mai fura un zâmbet ştrengăresc.
Adierea blândă a vântului te-a adus mai aproape de mine. Fără să fiu conştientă de ce fac, mi-am ridicat privirea din pământ şi am întâlnit-o pe a ta. Atunci un val de sentimente m-a cuprins, tăindu-mi respiraţia. De ce în prezenţa ta trebuie să fiu atât de slabă?
Am încercat să mă hrănesc cu vise pentru a înăbuşi realitatea, dar am eşuat lamentabil. Ştiu de ce zâmbesc necontenit atunci când îţi aud numele şi am realizat de ce mă las pradă emoţiilor când îţi zăresc chipul. Acele fiinţe inexistente care dansează în interiorul meu nu îmi mai sunt străine acum. Sunt doar fiorii iubirii pe care ţi-o port de atâta timp. E un sentiment frumos care a început să înflorească în mine din prima clipă în care te-am cunoscut. Tu ai ştiut să mă accepţi şi să mă iubeşti pentru ceea ce sunt. Ai fost mereu blând cu mine şi poate fără să vrei, mi-ai dăruit mereu un motiv pentru care să mă trezesc dimineaţa. Niciodată nu mi-ai cerut să fiu altcineva şi de aceea în fiecare seară adorm cu gândul la tine, visând cum mă ţii în braţe şi îmi şopteşti o poveste; dorindu-mi să mă trezesc în zori alături de tine.
Îţi mulţumesc pentru că eşti o rază de speranţă ce continuă să îmi lumineze viaţa.Te rog să nu pleci niciodată, pentru că altfel eu nu aş mai putea fi.

“ I love you more and more everyday. “

duminică, 5 februarie 2012

Frânturi de iubire

Mă ascundeam printre aşternuturi, încercând să îmi acopăr spatele dezgolit. Fereastra era larg deschisă, lăsând câţiva fulgi de nea să danseze prin încăpere. Mireasma melancoliei pătrundea adânc în nările mele, făcându-mă să tresar. Cât de dulce erai în nopţile de vară, atunci când mă strângeai în braţe şi aşteptai să mă topesc ca o ploaie caldă. Totuşi, iluzia iubirii împărtăşite se năruie în vântul credinţei odată cu venirea iernii.
O lacrimă fierbinte îmi cade lin pe obraz. Dragostea pe care ţi-o purtam cândva acum nu îţi mai aparţine pe deplin. Mă simt legată de trei suflete şi totuşi mereu mă întorc doar la al tău. Primul e atât de gingaş, încât mi-ar fi imposibil să-l ating, de teama de a nu-l răni. Al doilea îmi oferă căldura de care am nevoie, dar simt că nu e suficient. Îmi doresc mai mult de atât. Te vreau pe tine. Tu, cel de-al treilea suflet şi totuşi singurul care contează pentru mine.
Timpul trece cu fiecare gând ce îmi tulbură mintea. Mă simt atât de vinovată, dar nu pot renunţa la tine. Îmi imaginez uneori privirea ta caldă, care mă linişteşte. Doar ea îmi poate potoli setea de iubire şi libertate.
Simt cum inima mi se stinge încet, ca o flacără în blânda adiere a vântului. Mă privesc în oglindă. Disperarea nu se citeşte pe chipul meu. Sunt împăcată; sunt fericită pentru că în fiecare vis te voi putea întâlni din nou. 

miercuri, 1 februarie 2012

Schiţa unei absenţe

Mă trezesc în frigul absenţei tale. Simt cum fiorii se răspândesc în trupul meu, ajungând în dreptul inimii. E prima noapte în care îmi lipseşti cu atâta ardoare. Fără să vreau, îmi amintesc de fiecare lacrimă pe care am împărţit-o cu tine. Mă ridic din pat şi îmi îndrum paşii către fereastră. Poteca pe care am contstruit-o împreună, acum e pustie. Fug de dorinţa unei iubiri profunde şi mă mint din nou pentru a nega absenţa ta. Această durere mă dezbracă de sentimente, lăsându-mă vulnerabilă în faţa ta.
Lipsa ta îmi spulberă visele şi răbdarea. Îmi rupe în bucăţi raţiunea. Mă dezbracă de nelămuriri şi de umbre. Poate că ţie ţi-a fost uşor să spui că sfârşitul nostru va fi începutul unui nou drum pentru fiecare; unul mai bun decât cel pe care l-am construit împreună. În schimb, mie nu îmi este. Cu fiecare secundă ce trece, mă simt mai pierdută. Prăpastia din adâncul sufletului meu se măreşte. Îmi înghite fiecare strop de fericire. Nu-mi rămâne decât să îmi plâng de milă şi să sper că într-o zi te vei întoarce, deşi ştiu că nu va fi aşa.
Ai plecat... Ţi-ai luat rămas-bun fără să mă priveşti în ochi. Tot ce ai putut să îmi spui a fost să uit de noi. Cum aş putea să uit, când nu vreau? 

joi, 26 ianuarie 2012

Poveste de iarnă

Mintea mea zboară prin taina nopţilor de iarnă. De fiecare dată când din cerul alb cad fulgi de nea, îmi amintesc de doi copii ce se iubeau. Mă pierd în iarna noastră ca într-un vis şi zăresc printre fantasme chipul tău. Parcă îţi aud şi acum bătăile inimii. Sufletul tău de argint, născut din fulgi de stele mă cheamă iar spre tine.  Cum aş putea să îl refuz?
Înaintez timidă pe cărare, în speranţa că te voi găsi. Tu dansezi la unison cu fulgii, lăsând paşi grei în urmă, care oricum se vor pierde. Mă priveşti cu blândeţe, dar nu alergi spre mine. Ştii că noaptea nu are sfârşit cât timp zăpada sclipeşte ca un soare palid. Viscolul ne cântă la ureche, în timp ce buzele tale îmi sărută fruntea cu gingăşie. Suntem precum două lumânări într-un sloi de gheaţă; două lumini îmbrăţişate. Din cer cad cioburi de stele, acoperindu-mi chipul. Mă cuibăresc la pieptul tău şi îţi şoptesc :

- Cântă-mi o poveste de iarnă!

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Fly to your heart

Pentru câteva zile am uitat de tine. Nu era la fel de plăcut ca înainte, deoarece ştiam că îmi lipseşte ceva. Acel ceva care obişnuia să îmi aducă un zâmbet pe faţă şi o îmbrăţişare călduroasă de dimineaţă.
Totuşi, astăzi am făcut o greşeală. M-am lăsat din nou condusă de sentimente şi am zburat către inima ta. Era acolo; mă aştepta cu braţele deschise. Credeam că focul dintre noi s-a stins, dar m-am înşelat. Ochii tăi calzi mi-au oferit acel surâs dulce, cu care mi-ai dat viaţa peste cap. Braţele tale m-au cuprins blând. M-ai strâns la pieptul tău de parcă timpul ar fi stat în loc pentru noi. Cuvintele erau de prisos în acel moment. Tăcerea dintre noi nu era una stânjenitoare. Era plăcută. Peste câteva minute,  râdeam amândoi, ca nişte copii pierduţi într-o seară de iarnă. Fulgii de zăpadă au început să cadă din cer, precum fluturii de gheaţă. Dansau în aer, luându-se la întrecere cu vântul. Peisajul era desprins dintr-un basm; acel basm cu final fericit, în care prinţul îşi sărută cu gingăşie aleasa şi apoi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Nu ştiu dacă finalul nostru avea să rămână aşa, dar în acea seară pot spune că m-ai făcut cel mai fericit suflet de pe întreg pământul. Picioarele mi s-au înmuiat şi m-am lăsat cuprinsă în îmbrăţişarea ta. Somnul m-a învelit pe nepregătite cu mantia sa şi m-am cufundat în lumea viselor, unde te-am revăzut. 
Îţi mulţumesc pentru că exişti.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Gânduri la miezul nopţii

Doare atât de tare să pierzi o persoană dragă, dar viaţa te îndeamnă să mergi mai departe. Totuşi ce ştie ea? Cum poţi ignora toate amintirile frumoase pe care le ai cu cel care se hotărăşte să plece din viaţa ta? Deşi nu se oboseşte să închidă uşa, probabil aşa va rămâne mereu, pentru că nu se va mai întoarce.
Armonia surâsului tău îmi îndulceşte dimineaţa, dar apoi realizez că nu mai eşti aici. Chiar dacă nu te pot întoarce din drum, pot să mă agăţ cu disperare de trecut. Este singurul mod prin care îţi pot păstra amintirea vie.
Îmi lipseşti enorm; tu şi toate clipele petrecute împreună. Vreau să mă faci să zâmbesc iar, aşa cum numai tu ştii.