luni, 28 noiembrie 2011

Sacrifiu


Roua dimineţii îi scaldă faţa brăzdată de griji. Razele estompate ale soarelui îşi croiesc drum printre norii trecători şi îi mângâie chipul. El se trezeşte buimac şi priveşte în jur, cuprins de regrete. Ea încă nu s-a întors. A plecat odată cu apusul soarelui, fără să privească în urmă. S-a aruncat în prăpastia uitării de sine şi nu a mai dorit să revină în braţele lui calde.
Oftează, apoi se lasă cuprins de remuşcări. Îi pare rău, căci a lăsat-o să-şi ia zborul precum o pasăre delicată, care se scaldă în tentaţiile inocenţei, dar cel mai tare regretă că i-a dăruit visele,speranţele şi chiar propria sa inimă, iar ea nici măcar nu a clipit în faţa acestor comori.
Se ridică cu greu şi se sprijină de un mălin. Florile lui albe îi amintesc de puritatea fetei. Mirosul lor îl îmbată cu fericire. Contemplează în tăcere, lăsându-se purtat pe meleagurile himerei. Fantasmele trecutului îl bântuie, pătrunzându-i în gând şi strecurându-i idei nefaste.
El nu se poate opune, aşa că porneşte la drum. Acum este marioneta sorţii. Peste câteva clipe, ce par o eternintate, ajunge în faţa unui lac întins în care lumea se reflectă în pure imagini încremenite. Acolo observă trupul ei, lipsit de viaţă, plutind deasupra apei. E precum o fecioară; atât de frumoasă,atât de pură şi totuşi... atât de palidă. Moartea i-a furat roşeaţa din obraji, în speranţa că el nu o va mai găsi la fel de impunătoare, dar se înşelase amarnic.
Strigătul de durere al băiatului răsună în întreaga pădure şi înmoaie sufletul oricărei fiinţe vii. Şi-ar fi dorit să trăiască, căci acum îşi putea ţese alte vise, dar fără ea nimic nu mai părea să aibă sens.
Fără să stea pe gânduri, îşi smulge inima din piept şi i-o dăruieşte, apoi se aruncă în apă, adormind în braţele sale.

marți, 22 noiembrie 2011

Dacă


Dacă te-aş îmbrăţişa, m-ai ţine strâns la pieptul tău pentru totdeauna?
Dacă te-aş săruta, ai opri timpul în loc ?
Dacă ţi-aş cere să mă iei de mână, ai face-o fără să eziţi?
Dacă aş avea nevoie de un umăr, m-ai lăsa să plâng pe al tău?
Dacă aş simţi nevoia să vorbesc cu cineva, chiar m-ai asculta?
Dacă aş vrea să ţip, ai ţipa cu mine?
Dacă aş fi nevoită să plec, ai veni cu mine?
Dacă aş cădea, m-ai prinde în braţele tale sau m-ai lăsa să cad?

luni, 21 noiembrie 2011

Pulberi de iubire


Privirea ei era aţintită înspre pământul acoperit de rouă. Acele sclipiri argintii îi aminteau într-un mod plăcut de lacrimile sale; acele lacrimi de iubire. În ochii ei presăraţi cu nuanţe de chihlimbar se putea citi frica. Încerca din răsputeri să înăbuşe acest sentiment; cel puţin în faţa lui. Nu dorea să pară vulnerabilă.
“- La ce te gândeşi?o întrebă el blând, luându-i mâna palidă într-a lui. Fata se încruntă puţin la auzul glasului său. Era aceeaşi melodie pe care o îndragise ani întregi; acelaşi cântec care îi înseninase atâtea dimineţi de toamnă şi care îndepărtase mereu norii şi ploaia din calea ei. Cum ar fi putut să-l mintă?
“- Mă gândesc la soare.“ zise ea fără prea mare tragere de inimă. Băiatul o privi cuprins de suspiciune, în timp ce ea căuta o explicaţie raţională.
“- Dar nu ştiu cum aş putea să îţi descriu în cuvinte ce a pus stăpânire pe inima mea.”
“-E suficient doar să încerci.
La auzul cuvintelor sale, fata izbucni în plans. Aceleaşi lacrimi fierbinţi îi brăzdau obrajii. Făcu un pas înainte şi îl cuprinse în braţe, apoi îşi culcă fruntea plină de griji pe umărul lui. Era atât de plăcut şi de cald, încât nu şi-ar mai fi dorit să se desprindă de trupul lui.
“- Soarele a plecat. Tu de ce n-ai face la fel ?
“- Pentru că soarele nu are inimă; el doar vine astăzi şi mâine pleacă iar, fără să îi pese de ce lasă în urmă. Lui nu îi pasă de acest chip inocent care tânjeşte după căldura şi razele sale.
“- Şi ţie îţi pasă ?
“- Bineînţeles! ” răspune băiatul, în timp ce pe faţa sa se aşternea un zâmbet sincer.
“- De ce îţi pasă ?
“- Pentru că te iubesc. Iubesc copilul din tine; iubesc tot ce însemni tu.”
“- Minţi!” strigă fata, ştiind că acele clipe de fericire erau doar o iluzie. “- Dragostea nu există! Tu chiar nu vezi?! ”
Băiatul ar fi vrut să îi explice; să-i arate că iubirea lor depăşea orice graniţă, dar era prea târziu. Ea fugise fără să privească în urmă, crezând în continuare că dragostea nu este altceva decât un vis care se spulberă în zori.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Sweet 16


Râzi, copile! Trezeşte-te şi întâmpină  cu voioşie blânda dimineaţă. Soarele a venit să te vadă. Bate în prag cu nerăbdare şi aşteaptă să-l primeşti. Totul este pictat în culori calde astăzi. Totul este despre tine. Doar pentru că e ziua ta. Singura zi din an în care simţi cu adevărat că trăieşti. Astăzi lumea îţi aparţine. Nimic nu te poate opri. Treci dincolo de bariere, spre lumea ta de vis, care acum prinde contur. Nu mai visezi. E mirifica realitate cea care îţi face din mână şi te invită la dans. Tu trebuie doar să spui da şi te laşi purtată pe aripi de vânt către necunoscut. Avântă-te cu curaj în această lume şi trăieşe aşa cum vrei, măcar pentru o zi.
Acum zâmbeşti pentru că a mai trecut un an; un an plin de neprevăzut, dar totuşi cel mai frumos an din viaţa ta.

joi, 17 noiembrie 2011

Rămas-bun!


Dragă străine,

Mi-e greu să te privesc în ochi. Astăzi, mai mult ca niciodată, mi-aş dori să-mi pot smulge inima din piept, aşa de simplu cum fură moartea ultimul strop de viaţă dintr-un om.
Nu te-am implorat niciodată să mă distrugi, şi totuşi, o faci din nou şi din nou. Adânceşti cu nepăsare cuţitul în rana crestată pe pieptul meu fragil, iar eu, fără suflare, stau şi aştept în tăcere ca agonia să ia sfârşit. Timpul trece alene, şi el fiind nepăsător. Nu doreşte să audă povestea noastră.
Acum orice cuvânt rostit de tine e precum un pumnal înfipt adânc în inimă şi orice mângâiere de-a ta îmi sfâşie sufletul. 
Cu greu îţi spun adio, în timp ce lacrimile arzătoare îmi scaldă faţa. Te iubesc; atât de mult încât am depăşit graniţele raţiunii. Cu cât mă îndepărtez mai mult de tine, cu atât îmi pierd dorinţa de a trăi, dar nici nu pot rămâne.
Te rog să mă ierţi şi să nu uiţi că mereu voi păstra un loc pentru tine într-un colţ de suflet. Am plecat, te las..

Cu drag,
O străină care te-a iubit.