marți, 26 iulie 2011

Ultima pagină


Îmi amintesc cu nostalgie cum alergam pe nisip, contopiţi de o vrajă surdă, atât de îndrăgostiţi şi de uituci. Marea îşi sălta valul în mândria sa albastră, visând şi ea la fel ca noi. Respiraţia ta îmi mângâia auzul, iar buzele tale sărate îmi şopteau o poveste. Eram îmbătaţi de parfumul verii, în timp ce soarele mergea alene să se culce, iar tu mă sărutai cu atâta ardoare, încât mi se înmuiau genunchii, dar nu îmi era frică. Ştiam că mă vei prinde, dacă aveam să cad.  Alergam precum nişte nebuni pe plajă, căzând apoi pe nisipul fierbinte, râzând în hohote. Eram fericiţi. Cu acordul nimănui, am scris cartea iubirii împreună. Am umplut-o cu capitole reale, zi de zi. Lacrimi de fericire s-au aşternut pe ultima pagină, căci deşi cartea se terminase, noi eram încă împreună.

luni, 18 iulie 2011

Cum?

Lacrimi de sânge îţi acoperă chipul atunci când mă priveşti. Aceaşi ochi cu sclipiri de smarald se uită temători. Nu ştiu cu ce ţi-am greşit, dar durerea pe care o citesc în străfundul lor îmi sfâşie inima. Cum aş putea să te rog să uiţi de noi, când eu nu pot să fac un pas fără să mă gândesc la tine? Cum aş putea să-ţi cer să mă urăşti, când defapt eşti singurul care-mi aduce zâmbetul pe buze? 
Atâtea întrebări fără răspuns mă frământă, iar tu nici nu-ţi poţi da seama. Continui să mă priveşti fără să spui nimic. Ochii tăi sunt goi acum; lipsiţi de orice expresie. Doar durerea se poate oglindi în ei şi totuşi ea nu te-a oprit.Te-ai apropiat de mine şi m-ai întrebat cu glas melancolic : "Cum?"
Numai acea întrebare era în mintea noastră, absorbindu-ne visele şi fericirea, dar sărutul tău a risipit orice urmă de îndoială şi a făcut loc unui seniment mai nobil: dragostea.

duminică, 17 iulie 2011

Te iubesc pentru că...


Te iubesc pentru că exişti
Te iubesc pentru că te-am cunoscut
Te iubesc pentru că te-am pierdut de câteva ori
Te iubesc pentru că de fiecare dată te-am recuperat
Te iubesc pentru că m-ai iertat
Te iubesc pentru că mi-ai arătat cum să-nvăţ din greşeli
Te iubesc pentru că mă înţelegi
Te iubesc pentru că m-ai făcut să plâng de fericire
Te iubesc pentru că nu m-ai certat când am greşit
Te iubesc pentru că m-ai ajutat să mă schimb
Te iubesc pentru că-mi faci plăcerile
Te iubesc pentru că-mi dai dreptate .. uneori
Te iubesc pentru că nu mă minţi
Te iubesc pentru că ai încredere în mine
Te iubesc pentru că nu ai plecat atunci când ai zis că o faci
Te iubesc pentru că mă alinţi
Te iubesc pentru că ştii cum să mă împaci atunci când mă supăr
Te iubesc pentru felul în care mă săruţi
Te iubesc pentru că ştii când să taci
Te iubesc pentru că mi-ai dovedit că şi tu o faci
Te iubesc pentru că ştii să mă faci fericită
Te iubesc pentru că mă trezeşti la realitate .. uneori
Te iubesc pentru că m-ai învăţat să sufăr din dragoste
Te iubesc pentru că, deşi nu pare, sunt importantă pentru tine
Te iubesc pentru că mă faci mereu să te iert
Te iubesc pentru că-mi spui tot timpul adevărul, oricât de dur ar fi el
Te iubesc pentru că atunci când sunt cu tine, uit de probleme
Te iubesc pentru că-mi arăţi cum eşti tu cu adevărat
Te iubesc pentru că ştii când sunt supărată
Te iubesc pentru că mă faci să fiu alta când sunt cu tine
Te iubesc pentru că nu te-ai săturat de mine .. încă
Te iubesc când mă ţii în braţe
Te iubesc când mă mângâi
Te iubesc chiar şi când eşti nesimţit
Te iubesc când zâmbeşti
Te iubesc pentru că tu mă vezi altfel decât ceilalţi
Te iubesc pentru că mă placi
Te iubesc pentru că alături de tine pierd noţiunea timpului
Te iubesc când îmi baţi apropouri că mă iubeşti
Te iubesc pentru că doar când te văd, mi se face ziua mai bună
Te iubesc pentru că nu cunosc alte frici în afara singurătăţii
Te iubesc pentru că mă accepţi aşa cum sunt
Te iubesc pentru că m-ai ales pe mine de multe ori, în defavoarea altora
Te iubesc pentru că doar atunci când vorbesc de tine, îmi înfloreşte un zâmbet în colţul gurii
Te iubesc pentru că eşti unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat
Te iubesc pentru că mă priveşti într-un mod diferit
Te iubesc pentru că eşti gelos
Te iubesc pentru că eşti tu.

sâmbătă, 16 iulie 2011

Am plecat


Picăturile de ploaie se preling pe geam. Timpul s-a scurs într-un mod dramatic, iar noi am ajuns să ne privim ca nişte străini. Nici măcar ploaia nu mai poate spăla rănile pe care mi le-ai pricinuit; nici măcar anii nu-ţi vor şterge minciunile pe care mi le-ai spus cu atâta uşurinţă cândva. Mi-am dat seama că noi doi nu mai suntem de mult în acelaşi film.
Ar fi păcat să ne minţim, căci nu am face decât să adâncim rănile prezenze deja în sufletele noastre. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi ţi-am spus că-mi pare rău, dar de astăzi prefer să mergem fiecare pe drumul său. Mereu te voi păstra într-un colţ de suflet şi îmi voi aminti cu drag că pentru câteva zile m-ai făcut fericită.
“Am plecat. Te las… Ai grijă de tine!