duminică, 30 ianuarie 2011

All about me

Un  ceva: O ploaie de vară
O melodie: Slash – Beautiful Dangerous
Un film pe care vreau să îl văd:  Dear John
Mă uit la: pereţi
Vreau să mă uit la: cer
O formaţie: Three Days Grace
Un citat: "A dreamer is one who can only find his way by moonlight, and his punishment is that he sees the dawn before the rest of the world."
Îmi doresc: să nu mai înceapă şcoala
Un cuvânt care te face să îl pronunţi de nenumărate ori: Dexter
Dacă ai putea  schimba culoarea cerului: nu aş schimba-o
Ai dori: un telefon nou
sau să: am o librărie a mea .

joi, 27 ianuarie 2011

Alive


În camera aceea rece nu putea pătrunde nimeni. Sufletul meu era atent numai la păstrarea acelei fantome de parfum.
Aveam nevoie de o mângâiere caldă, de o dezmierdare sufletească , de o clipă de linişte şi nimic mai mult.
Speranţa părea acum un fulg prefirat prin inimă în amintire. Aş fi vrut pentru o clipă să mă scufund în apele învolburate ale somnului şi să uit de fantasmele trecului care îmi întunecau sufletul , dar o rază blândă de soare se strecură încet pe fereastră luminându-mi chipul . Era dimineaţa.  Un zâmbet stins îmi înflorise în colţul gurii , privind cerul pictat cu nuanţe de turcoaz.O nouă zi , un nou început radia printre nori .

marți, 25 ianuarie 2011

Pierdută în noapte


Stau în camera goală şi privesc către lumea de afară .Mă simt abandonată şi rece, sub o pătură ruptă şi veche . Sufletul meu doarme ,  iar noaptea rece, încet încet se lasă peste lume, peste străzile goale...tot mai goale .
Se aude clopotul în depărtare, de la biserica cea veche , iar lumina se stinge şi îngerii se duc la culcare.
Oraşul doarme liniştit, scufundat în visare şi peste tot e întuneric , iar tăcerea domneşte .
Pe masa veche , o lumânare se încăpăţânează să nu moară , iar deasupra, un ceas, încolţit şi el de frig,îmi spune-n şoaptă că tot e trecător şi timpul nu apune.
Gândul încet încet mă poartă pe cărarea spre trecut, iar eu îmi sprijin fruntea în palmele îngheţate , încercând să nu adorm . Pleoaple amorţite cad peste ochii goi şi palizi , iar eu mă las purtată uşor de valurile gândurilor mele , presărate cu amintiri , dar ceasul mă trezeşte şi visul se destramă.
În camera mea rece lumânarea a încetat să mai ardă şi paşii mei s-au pierdut în noapte.

vineri, 21 ianuarie 2011

Am obosit

Seara iar a venit să îmi ţină de urât . Încearcă să îmi alunge durerea din sufletul amar de atâta nepăsare ,de atâta durere şi suferinţă . Privesc fulgii de zăpadă cum dansează cu vântul aprig , trăind fiecare clipă din plin . Mi-ar plăcea să fiu şi eu aşa , dar am obosit să lupt cu viaţa. Mă simt pierdută într-un ocean de lacrimi şi îmi este greu să găsesc calea spre lumină . Am obosit să râd. Tot cad adânc în mine , dar nu mă mai ridic . Alunec repede şi-ncet , până când mă lovesc iar de cruda realitate şi mă întreb de ce doare atât de tare ?
Am uitat cum să îi zâmbesc lunii palide , care se arată printre nori . Am uitat să îi mai spun poveşti , aşa cum făceam înainte şi îmi pare rău . Îmi este dor de acele nopţi petrecute privind cerul senin , presărat cu pulbere de stele .
Deşi am obosit , sunt conştientă că într-o zi voi găsi puterea de a mă înălţa din nou spre cer .

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

I'm done

Ai simţit vreodată că te îndepărtezi cu uşurinţă de realitate ? Uneori te pierzi în gânduri şi uiţi cine eşti cu adevărat. E o mişcare lentă , dar profundă care duce la o răcire a sentimentelor. Am trecut prin asta , dar e atât de greu să o descriu încât mă las purtată printre rânduri.  Am încercat să dau frâu liber trăirilor mele interioare , dar am descoperit că nu mai sunt acolo. S-au ascuns într-un colţ de suflet şi nu le mai pot recupera.  Pur şi simplu , nu vor să se întoarcă. Preferă să rămână pitite în întuneric , acolo unde nimeni nu le poate găsi .
Pentru o clipă m-am bucurat că sunt incapabilă să iubesc , dar apoi melancolia a pus stăpânire pe fiecare parte din corpul meu. Cum aş putea să trăiesc privind viaţa doar în alb şi negru ?
Simplu. Nu mai trăiesc.