luni, 28 noiembrie 2011

Sacrifiu


Roua dimineţii îi scaldă faţa brăzdată de griji. Razele estompate ale soarelui îşi croiesc drum printre norii trecători şi îi mângâie chipul. El se trezeşte buimac şi priveşte în jur, cuprins de regrete. Ea încă nu s-a întors. A plecat odată cu apusul soarelui, fără să privească în urmă. S-a aruncat în prăpastia uitării de sine şi nu a mai dorit să revină în braţele lui calde.
Oftează, apoi se lasă cuprins de remuşcări. Îi pare rău, căci a lăsat-o să-şi ia zborul precum o pasăre delicată, care se scaldă în tentaţiile inocenţei, dar cel mai tare regretă că i-a dăruit visele,speranţele şi chiar propria sa inimă, iar ea nici măcar nu a clipit în faţa acestor comori.
Se ridică cu greu şi se sprijină de un mălin. Florile lui albe îi amintesc de puritatea fetei. Mirosul lor îl îmbată cu fericire. Contemplează în tăcere, lăsându-se purtat pe meleagurile himerei. Fantasmele trecutului îl bântuie, pătrunzându-i în gând şi strecurându-i idei nefaste.
El nu se poate opune, aşa că porneşte la drum. Acum este marioneta sorţii. Peste câteva clipe, ce par o eternintate, ajunge în faţa unui lac întins în care lumea se reflectă în pure imagini încremenite. Acolo observă trupul ei, lipsit de viaţă, plutind deasupra apei. E precum o fecioară; atât de frumoasă,atât de pură şi totuşi... atât de palidă. Moartea i-a furat roşeaţa din obraji, în speranţa că el nu o va mai găsi la fel de impunătoare, dar se înşelase amarnic.
Strigătul de durere al băiatului răsună în întreaga pădure şi înmoaie sufletul oricărei fiinţe vii. Şi-ar fi dorit să trăiască, căci acum îşi putea ţese alte vise, dar fără ea nimic nu mai părea să aibă sens.
Fără să stea pe gânduri, îşi smulge inima din piept şi i-o dăruieşte, apoi se aruncă în apă, adormind în braţele sale.

8 comentarii:

  1. Ce poveste trista, dar extrem de frumoasa. Minunat.



    Anna

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumos ai scris!!!
    o postare trista dar foarte bine scrisa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Totul se rezumă la tristețe, dar numai așa realizez cât de frumos este scriitorul îmbătat cu parfumul talentului său.

    RăspundețiȘtergere