marți, 26 iulie 2011

Ultima pagină


Îmi amintesc cu nostalgie cum alergam pe nisip, contopiţi de o vrajă surdă, atât de îndrăgostiţi şi de uituci. Marea îşi sălta valul în mândria sa albastră, visând şi ea la fel ca noi. Respiraţia ta îmi mângâia auzul, iar buzele tale sărate îmi şopteau o poveste. Eram îmbătaţi de parfumul verii, în timp ce soarele mergea alene să se culce, iar tu mă sărutai cu atâta ardoare, încât mi se înmuiau genunchii, dar nu îmi era frică. Ştiam că mă vei prinde, dacă aveam să cad.  Alergam precum nişte nebuni pe plajă, căzând apoi pe nisipul fierbinte, râzând în hohote. Eram fericiţi. Cu acordul nimănui, am scris cartea iubirii împreună. Am umplut-o cu capitole reale, zi de zi. Lacrimi de fericire s-au aşternut pe ultima pagină, căci deşi cartea se terminase, noi eram încă împreună.

16 comentarii: