sâmbătă, 30 aprilie 2011

Reacţie


Camera e goală. În jurul meu este doar întuneric, umezeală. Am aprins un chibrit. Sulful mi-a tăiat  respiraţia pentru un moment. Mă ustură. În sufletul meu are loc o reacţie. Cu fiecare clipă, simt cum pulsul îmi creşte, iar bătăile inimii răsună ca un ecou în interiorul meu. O picătură de dragoste reacţionează cu acida ură. Îmi mai trebuie ceva şi o voi rezolva Doar puţină minte şi poate chiar puţină imaginaţie şi totul va fi gata.
Cristalele mărunte ale dragostei mă sfâşie. Durerea mă învăluie şi mă scaldă într-un ocean adânc. Închid ochii şi încerc să respir. Te-ai fi gândit că ura e cea odioasă, dar nu e.
Ce vis ?
Ce vis ipocrit mă vrea doar pentru el ?
Mai bine ura !
De ce iubesc dacă urăsc ?
Se combină împreună : dragoste cu ură. Exact ca atomii unei molecule.
E letal pentru trupul acesta slab.
Firavul ion al realităţii cedează... dispare încet. O flacără albastră pâlpâie în faţa ochilor mei. Îndepărtează ceaţa şi îmi redă porţia de oxigen, dar poate e prea mică porţia asta...Asfixiere.
Claustrofobie. Flacăra dispare. Aerul dispare.
De ce visele vin singure la mine ?
Eu nu le vreau.
Trăiesc aici.
Real.
Visul e o otravă. Nu îl vreau ! Dar se colorează în mintea mea, în trup, în suflet !
Trăiesc un vis.
Mereu o voi face.
Ma răpeşte.

Otrava e în trupul meu.
Nu mă atinge !
Nu mă gusta !
Sunt heroină. Sunt un drog .
Sunt o nălucă.
Sunt un vis frumos, dar urât pentru tine
.

3 comentarii: