vineri, 11 martie 2011

Rătăcire

O rază blândă de lumină, călăuzită de soare pătrunse în cameră. M-am ridicat cu greu din pat şi m-am îndreptat către fereastra. Am deschis-o, apoi am simţit cum o mireasmă îmbătătoare îmi inundă toate simţurile,scăldându-le într-un izvor de plăcere. Era primăvara.
Credeam că o dată cu venirea acestui anotimp, viaţa mea va fi pictata cu stropi de fericire şi speranţă, dar m-am înşelat. Deşi natura se trezise la viaţă, simţeam cum inima mea rămâne împietrită. Acelaşi gol îmi oprea respiraţia, iar gândurile mele purtate pe aripi de vânt tot la tine zburau.
De ce ? M-am întrebat în şoaptă,încercând să îmi ţin sentimentele în frâu. Mereu era aceeaşi întrebare, lăsată fără răspuns. Întotdeauna aceleaşi gânduri care mă bântuiau nopţi întregi,fără sens. Eram pierdută într-un labirint,rătăcind prin amintiri. Eram doar un naufragiat al viselor de odinioară şi totuşi am încercat să evadez din anonimat, însă fără noroc.

10 comentarii:

  1. Poate ca uneori nu trebuie sa privim inapoi, spre amintiri. Poate ca viitorul ar avea mai mult sens daca nu am aduce mereu trecutul in prezent.
    Superb post >:d<

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-un final toti veti constientiza cat de frumoasa e iarna si nu va veti mai dori sa vina primavara... N-are farmec :-j... Frumoasa postare :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nico, imi pare rau pentru intarziere, am avut probleme cu calculatorul X_X Si am incercat in zadar sa dau un ocmentariu de pe telefon ieri, deci imi pare rau :)
    Referitor la articol e superb :X Si, eu stiu ca, oricat am vrea si am incerca sa lasam anumite lucruri in trecut, amintirile revin, din nou si din nou, e oarecum inevitabil, problema este ca vin de fiecare data ca un val din ce in ce mai mare de durere, iar la capitolul asta, tot ce poti face e sa le pastrezi undeva adanc in suflet, si sa le interzici categoric sa revina, ori sa inveti sa traiesti cu ele...cu ele, si cu durerea provocata...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai atat de multa dreptate, Georga.

    RăspundețiȘtergere