sâmbătă, 8 ianuarie 2011

I'm done

Ai simţit vreodată că te îndepărtezi cu uşurinţă de realitate ? Uneori te pierzi în gânduri şi uiţi cine eşti cu adevărat. E o mişcare lentă , dar profundă care duce la o răcire a sentimentelor. Am trecut prin asta , dar e atât de greu să o descriu încât mă las purtată printre rânduri.  Am încercat să dau frâu liber trăirilor mele interioare , dar am descoperit că nu mai sunt acolo. S-au ascuns într-un colţ de suflet şi nu le mai pot recupera.  Pur şi simplu , nu vor să se întoarcă. Preferă să rămână pitite în întuneric , acolo unde nimeni nu le poate găsi .
Pentru o clipă m-am bucurat că sunt incapabilă să iubesc , dar apoi melancolia a pus stăpânire pe fiecare parte din corpul meu. Cum aş putea să trăiesc privind viaţa doar în alb şi negru ?
Simplu. Nu mai trăiesc.

12 comentarii:

  1. "Ai simţit vreodată că te îndepărtezi cu uşurinţă de realitate ?"

    De mult prea multe ori.

    P.S. - Felicitări pentru un alt post minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. E genial articolul :X Esti minunata cand incepi sa scrii >:d<

    RăspundețiȘtergere
  3. Georga. Tu stii foarte bine ce m'a facut sa scriu.

    RăspundețiȘtergere
  4. ." Cum aş putea să trăiesc privind viaţa doar în alb şi negru ?"

    simplu. Traiesti incercand s-o colorezi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce te-a facut sa scrii? :-??
    Deci, din cate inteleg eu, e cam greu sa te indepartezi de realitate.Si, hei, viata in alb si negru e foarte frumoasa uneori [ cea colorata seamana cu un curcubeu, intelegi aluzia?:>].
    We wait for another post soon :>

    RăspundețiȘtergere
  6. ~Da, nu stiu daca careva dintre noi ar mai recunoaste acum asta, insa te asigur ca toata lumea a simtit macar o data indepartarea de lume si de tot ceea ce e real. Intensitatea acestei "trairi" depinde de fiecare, insa tu ai facut un lucru minunat : Ai fost sincera !
    ~Uneori si eu simt asta, dar incerc sa-mi alung gandurile. In fine eu acum nu contez :))
    Ceea ce conteaza e ca traiesti oarecum o viata paralela si sunt sigura ca ceva te va scoate din monotonia asta. Pe mine nimicul ... vidul m-a readus la viata [ si stiu ca suna ridcol, dar asa a fost.]

    RăspundețiȘtergere
  7. intotdeauna vom fi capabili sa iubim... uneori s-ar putea k pur si simplu sa nu avem ce... am descoperit astazi blogul tau prin intermediul unei prietene si kiar dak sunt un tip... m am regasit in multe din postarile tale. cred k esti o tipa minunata :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred ca stiu despre cine este vorba si iti multumesc ca ti'ai facut timp sa citesti.

    RăspundețiȘtergere
  9. Incredibil:x.Este foarte special acest post!
    Şi cea mai grea parte atunci când simţi că te scufunzi este şi cea mai frumoasă,revenirea.Atunci când eşti la pământ doar în tine poţi găsi puterea de a te ridica,simţi că se dă o luptă în tine care se hrăneşte cu durerea şi temerile tale.
    M-am regăsit în cuvintele tale şi sunt bucuroasă că am dat peste acest blog:x.

    RăspundețiȘtergere